Ca in fiecare miercuri, la Muzeul Taranului, aseara, au putut fi vizionate documentare cu iz antropologic si etnografic. M-am oprit asupra zilei de ieri, pentru ca a fost o seara mai speciala. In centrul atentiei au fost filmele aflate sub semnatura lui Slavomir Popovici - unul din oamenii care au scris istoria documentarului in Romania.

               Au rulat 8 filme, s-a vorbit despre cel care a fost Slavomir Popovici, despre filmele sale si despre c at de greu era sa reusesti in aceasta lume in perioada comunista, dar mai ales despre cenzura. Toate filmele lui au avut probleme, au fost cenzurate, si, din pacate, nu il reprezinta in totalitate.

               Seara a inceput festiv, pe holul din fata Salii Horia Bernea, unde cei mai in varsta, care au avut onoare de a-l cunoaste sau de a lucra cu regizorul Slavomir au putut face schimb de amintiri frumoase, toate pe acelasi subiect: o personalitate ce a ramas in istoria filmului romanesc.

               Filmele lui Slavomir Popovici, in majoritate de arta si etnografice, depasesc sfera stricta a documentarului, putind fi considerate poeme filozofice pe temele trecerii timpului si ciclului vietii. Desi pare greu sa-ti lasi o amprenta filozofica intr-un documentar pe teme agricole comandat de Partidul Comunist, Slavomir a reusit sa-si lase o amprenta pe care ochiul sensibil sau pur si simplu cunoscator - o poate sesiza.

               In Sala Horia Bernea, au luat cuvantul, pe rand, Radu Rautu - etnograf, Laurentiu Damian - regizor si Sorin Vieru - profesor la facultatea de Filozofie a Universitatii Bucuresti. Cei trei au vorbit cu pasiunea unor oameni care l-au cunoscut pe Slavomir Popovici si care ii simt lipsa. Radu Rautu a declarat inca de la inceput: "nu vorbesc in calitate de cineast, ci de cinefil". Laurentiu Damian a vorbit "in calitate de martor" si Sorin Vieru "in calitate de prieten si apropiat al familiei". Era impresionant sa stai sa ii privesti pe cei trei in timp ce cate unul vorbea despre personalitatea regizorului care, din pacate, nu se mai afla printre noi. Reactiile, expresia fetei si gesturile spun multe despre omul Slavomir Popovici. A fost iubit, stimat si admirat.

               "L-am cunoscut pe Slavomir nu atat la masa de montaj sau in sala de film de la Studio, ci acasa si am multe impresii despre el, care ar putea fi subiectul unui film documentar. Povestea lui Slavomir insusi ar merita sa fie subiectul unui documentar. Tot spatiul sau era ticsit de carti, vrafuri de hartii de notite si scrumiere. Era un om tacut pana cand isi dadea drumul. Uneori puteam sa tacem ore intregi impreuna si apoi ceva se declansa, ca un click. El insusi venise cu ideea unei antologii a suferintelor umane. Filmele pe care le-a lasat sunt doar varful unui ghetar intreg care a fost viata lui, nemeritat de scurta. Viata lui, ca a oricarui artist, s-a consumat intre cenzura interioara si cea sociala, institutionala", a povestit Radu Rautu.

               Despre opera lui Slavomir a vorbit antropologul si regizorul Laurentiu Damian: "Slavomir a fost un mare invingator. Daca multi din marii documentaristi au adus firescul si adevarul in filmul documentar, Slavomir, dupa ce s-a convins ca nu poate prezenta realitatea asa cum o vede, nu s-a refugiat in filmul eseu, ci a inobilat acest genuri. Foarte interesant in zona omenescului, Slavomir a trait mai multe veti intr-o viata, caci filmul a fost doar o parte a vietii lui. Era tot ce poate fi mai elegant si mai rafinat intr-o lume a documentarului".

               "Filmele pe care le-a realizat Slavomir nu sunt doar etnografice, sunt un inceput de film antropologic, nu atat prin acte, cat prin simboluri. Trecerea de la ceremonie la simbol s-a facut intr-o serie de filme in care nu mai aapar ritualurile, ci obiecte simbol, care subsumeaza toata esenta vietii si existentei umane. Din acest punct de vedere ii simt foarte tare lipsa si adesea o simt si acum" - a povestit Sorin Vieru.

               Primele filme difuzate au fost "Uzina" si "Romante aspre" , pe care fosta sa sotie le-a numit "filme mutilate" - din cauza cenzurii, care a eliminat pe rand fiecare element prin care Slavomir a vrut sa prezinte alte realitati. "Romante aspre trebuia sa fie un film despre timp, dar aprobarea a durat un an de zile si in cele din urma i s-a cerut sa invitam pentru comentariu o personalitate din domeniu cultural care a salvat totusi filmul", a povestit sotia regizorului.

               Difuzarea filmelor a inceput cu un documentar realizat de Laurentiu Damian si dedicat vietii celui ce a fost Slavomir Popovici. Slavomir Popovici s-a nascut in 1930, la Virset, in Serbia, iar in 1949, la varsta de 17 ani, trece granita in Romania. Intre 1951- 1956 este student al Facultatii de Regie din Bucuresti iar imediat dupa absolvire se angajeaza la Studioul de film documentar ”Alexandru Sahia”.
               Primul sau film este unul despre pionieri, dar intr-un mod cu totul  neconventional. Inventeaza Ziua nasturilor bine cusuti, carora pionierii le cintau un imn…
               Mai tarziu, impreuna cu colegii sai Erich Nussbaum si Catrinel Oproiu scrie un manifest al filmului documentar prin care cere sa se faca filme reale, cu mijloace moderne.
               Toate filmele lui au avut probleme, au fost cenzurate, nu il reprezinta in totalitate.

In cadrul serii Slavomir Popovici au fost proiectate urmatoarele productii:

               Romante aspre
Istorii ale locomotivelor de ieri si de azi, ca semne ale trecerii timpului si schimbarilor sociale.

               Uzina
Un eseu cinematografic pornind de la sarbatorirea zilei de 1 mai, in 1965, la uzina 1 mai din Ploiesti, producatoare de utilaj petrolier – in care sint urmarite schimbarile produse in viata sociala de aparitiei uzinei, prin analogii imagistice neasteptate si metaforice.

               Holde
Obiceiuri legate de ciclurile agrare ale griului si semnificatiile lor rituale.

               Bun ca ziua
Traiectoria piinii „sarbatoresti”de la griu la colac (cel mai efemer produs al artei taranesti) si prezenta acesteia in momentele fundamentale ale ciclului vietii: nastere, nunta, moarte. In comunele Maieru (Bistrita Nasaud), Frecauti (Bucovina), Bixad (Oas), Polovraci (Gorj).

               Semnul bradului
Obiceiurile si domeniile artei populare in care este prezent bradul, simbolul continuitatii si al reinnoirii vietii.

               Semnul omului
Reprezentarile omului in ornamentica populara, prezenta in toate evenimentele esentiale ale vietii, de la nastere la moarte.

               Semne
Simbolurile artei populare citite ca semne ale succesiunii generatiilor si virstelor in sarbatorile traditionale si in ciclul vietii.

               Nunta pe Valea Carasovei
O marturie despre viata spirituala a populatiei sirbesti si croate de pe Valea Carasovei, din Muntii Banatului ( locuitori ai satelor Carasova, Clocotici, Lupa, Ravnic, Vatnic si Nermat, veniti cu o jumatate de mileniu in urma de pe teritoriul fostei Iugoslavii).

               Victime si vinovati
Film utilitar realizat la cererea Ministerului Chimiei despre posibilele efecte ale unor butelii de aragaz improvizate si neautorizate, pretext pentru a prezenta un cine verite tragic in comuna Vadul Parului la sfirsit de ani 60.

               Soarele negru
Un poem cinematografic despre timp si virstele omului pornind de la broderii medievale romanesti infatisind compozitii ale plingerii.

               Letopisetul lui Hrib
Transpunerea cinematografica a cronicii lui Toader Hrib, taran din satul Arbore, judetul Suceava, si intemeietor al unui muzeu local.

               Ce am inteles la sfarsitul unei seri lungi si frumoase?
               Ca noi, tanara generatie nu avem cum sa intelegem frica cenzurii si presiunile exterioare la care au fost expusi regizorii de alta data.
               Pana nu vedem imagini de arhiva si pana nu ascultam discutii mai mult sau mai putin aprinse, povesti si amintiri ale celor care au trait acele timpuri si care au fost expusi cenzurii, nu putem nici macar sa ne inchipuim.
               Iar daca un regizor a reusit sa faca film in era Comunista si totusi si-a pastrat ceva din personalitatea si lucrurile pe care vroia sa le exprime, este de admirat, de rememorat si de aplaudat.