Nivelul la care a ajuns filmul documetar-stiintific poate fi masurat la American Museum of Natural History din New York, unde la fiecare pas te intampina ecrane de toate marimile, de la forma unei lunete la ecrane gigantice, ca in IMAX Theatre, o sala de cinema unde se proiecteaza genul de filme numite show, bineinteles show stiintific, cum ar fi documentarul pe care l-am vazut acolo, numit Mysteries of the Great Lakes, bazat pe fenomenale efecte optice care povestesc cum s-au format marile lacuri ale Americii si despre misterele lor, care mai persista. Imaginati-va documentarele de pe Discovery proiectate pe un asemenea ecran gigant, avand si calitatile efectelor numite “IMAX”. Senzatia ca te afli in universul proiectat pe ecran este dominanta. Uimirea este totala. Cand vezi asa ceva, redevii copil, copiii fiind, de altfel, si vizitatorii cei mai numerosi ai acestui muzeu. Dar Muzeul Istoriei Naturale este conceput pe ideea dezgolirii, totul fiind dezgolit pana la schelet, de la o soparla pana la om. Peste tot, la toate etajele si in toate salile vezi nunmai schelete de animale, pesti, pasari sau oameni preistorici, implicit de animale sau pasari fantastice, ca in Avatar sau alte filme SF. De aici s-au inspirat cineastii americani in productiile lor SF, cum ar fi Jurassic Park, unde exista chiar o sala speciala dedicata acestei perioade a omenirii. Dar ceeea ce da viata scheletelor, intocmai ca la Tim Burton, este filmul, imaginile miscatoare. Acolo unde este un schelet, este si un film. Acolo unde ni se arata scheletele unei anumite epoci istorice, exista si filmele care sa ni le explice. Imaginati-va ca un muzeu ca “Antipa” ar fi dotat si cu asa ceva. Scheletul sugereaza ceea ce e mort, iar filmul ceea ce e viu. Este fantastic sa vezi aceasta ingemanare sau completare, respectiv cum sunt ilustrate filmic multe aspecte din existenta mamiferelor preistorice, in special lucruri legate de aparitia si disparitia dinozaurilor. Schelete uriase iti fura privirea pana in plafonul salii, dar exista pasarele laterale pe care urca cine vrea sa ajunga la scheletul capului acestor mamifere. Uriasele oase ale picioarelor, ca si articulatiile lor amintesc de masinile-robot din Avatar, conduse de soldati. Interesant ca de la dinozauri si pana la elefanti, picioarele se termina cu degete, nu cu labe. Deci giganticile corpuri se sprijina pe degete, de parca mamiferele ar face gimnastica. E ca in expresia “a sta in maini”. Explicatiile le primesti daca vezi unul din numeroasele filme stiintifice care explica originea acestor specii. Multi tineri stau rasfirati pe jos, in jurul ecranelor si isi iau notite. Din acest punct de vedere, AMNH este ca o catedra vasta, ca o scoala de specialitati stiintifice. Mi-a retinut atentia, de pilda, pestii cu patru picioare, adica pestii-mamifere, care merg si pe uscat, dar care si pot inota.

Evident, totul incepe cu salile dedicate pamantului si cosmosului. Iar fara ajutorul filmelor, cu greu ar putea fi sugerate si intelese tainele naturii, cum ar fi cele care raspund la intrebarea: “Way is the Earth habitable?” (De ce este Pamantul locuibil?). Aici avem fascinantul spectacol al meteoritilor, al pietrelor pretioase pe care le adaposteste pamantul, al padurilor si al biodiversitatii naturii, pana la formarea vietii si a tuturor fiintelor vii. Ca apoi totul sa evolueze cu spectacolul aparitiei primatelor, a mamiferelor si a omului. Echipa de cineasti a muzeului a avut mult de lucru sa realizeze filme pentru toate aceste etape ale istoriei naturii.

Minuni de neimagnat sunt salile dedicate Mexicului si popoarelor Americii Centrale. Istoria se imbina cu arta, fiindca evolutia omului tine de felul cum a supravietuit, cum si-a conservat valorile pe care le-a creat, iar aceste valori, de la cratita pana la imbracaminte, sunt veritabile opere de arta. La concurenta cu Metropolitan Museum of Art, cu salile dedicate artei primitive, sunt aici salile dedicate Asiei, Africii sau Oceaniei. Arta popoarelor acestor zone este o reflectare a conceptiei lor despre pasari, pesti sau mamifere, cu evidente legaturi mistice si teozofice.

O arie foare mare este dedicata popoarelor Pacificului, zonelor Indonesia, Malaesia, Melanesia, Peloponesia. Iar acolo unde este o statuie din Insula Pastelui sau Rapa Nui, faimoasa insula din Pacificul de Sud, se petrece ceva nemaipomenit: se face un rand imens pentru a ajunge sa te fotografiezi alaturi de misterioasa statuie care strajuieste ca o santinela gigantica imensa sala cu dovezi ale popoarelor Pacificului. Si filmul care se transmite pastreaza misterul acestor statui. Insa varianta certa este ca ele au fost create de fiinite extraterestre. Nimeni nu poate sa creada ca le-a facut omul. Ganditi-va numai la faptul ca pe un mic petic de pamant, aflat la 3600 km de coasta chiliana, se afla sute de statui uriase, de 10-12 metri si cantarind fiecare 50 de tone. Arata ca niste roboti monstruosi care asteapta sa fie pusi in functiune, asa cum vedem in Avatar. Langa statui se afla si niste palarii, de 10 tone fiecare, care ar fi urmat sa fie ridicate si puse pe statui. Insula Pastelui nu are paduri, deci nu se pune problema unor deplasari cu trunchiuri de lemn, ca in cazul piramidelor. Cine a putut desprinde uriase blocuri de piatra din munte, apoi transportate si cioplite? Uneltele primitive care s-au gasit in jurul statuilor par sa spuna ca aceasta munca a fost intrerupta pe neasteptate. De altfel, tot muzeul, prin filmele proiectate, este un univers plin de mistere si minuni. Unele explicabile, altele nu, ridicand savantilor noi intrebari, noi mistere.

Toate salile poarta numele savantului care a cercetat un subiect sau altul din istoria naturii. Evident, nu lipseste nici elementul comic. Cand vezi originea speciei umane, de pilda, parca te afli in filmele lui Tim Burton, caci aici scheletul este personajul principal. E un spectacol al craniilor umane de diferite forme si culori. Si contrastul comic se produce cand vezi vizitatori, mai ales asiatici, care se fotografiaza alaturi de aceste cranii sau machete umane, a caror confectionare o vedem in filmele proiectate. Si filmele se deruleaza non-stop si la alegere. Dar fiecare face referire la originea speciilor, care ramane marele mister al naturii. Si e suficient sa vezi filmele despre Australopithecus, Homo ergaster sau Homo erectus pana la Homo neanderthalensis si Homo sapiens, asa dupa cum savantii au numit evolutia omului. Lipseste doar Gopo, cu a sa Scurta istorie, foarte potrivita pentru un astfel de muzeu eminamente vizual, o adevarata comoara stiintifica, din care iesi mult mai bogat decat ai intrat.