La 20 de ani de la Revolutie, filmul romanesc a atras atentia lumii intregi, castigand cele mai prestigioase premii, totusi s-ar putea afla in situatia de a nu putea fi finantat din fonduri publice, in viitorul apropiat, desi provocarea este vazuta ca fiind cel mai important element al tranzitiei.

            Doua decenii au insemnat, pentru filmul romanesc, initial, dificultati de finantare, confuzie estetica si, in final, un schimb de generatii care i-a facut pe tinerii cineasti romani sa se "aboneze" la premiile Festivalului de la Cannes (cu un Palme d'Or si multe distinctii ale juriului sectiunii Un Certain Regard in palmares) dar si sa invete presa internationala de specialitate cum sa traduca titluri precum "Moartea domnului Lazarescu", "A fost sau n-a fost?", "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii" si "4 luni, 3 saptamani si 2 zile".

            In prima zi a Revolutiei, pe 21 decembrie, Sergiu Nicolaescu nu a crezut in reusita celor care s-au revoltat impotriva regimului Ceausescu si era pregatit sa se sacrifice, dupa cum el insusi marturiseste. "Pe 21 am iesit pe strada cu o grenada in buzunar, dispus sa ma sacrific", a spus Nicolaescu. De-abia a doua zi cand palcuri de oameni strigau impotriva regimului si-a dat seama ca ideea de a rasturna regimul ar putea avea sorti de izbanda. "Din momentele acelea, am inceput sa lupt pentru schimbarea regimului", spune el.

            Pentru alti artisti, viitorul era la fel de nesigur, de data aceasta, din punct de vedere profesional.

            Stere Gulea, avea, in 1989, filmul "Morometii" "la sertar", din cauza nenumaratelor vizionari si a cenzurii si crede ca cel mai important castig de dupa caderea comunismului in Romania a fost castigarea libertatii de expresie. "La Revolutie, situatia mea nu era prea roz", povesteste Stere Gulea. "Aveam un statut aproape de proscris", isi aminteste acesta, care a insistat sa nu modifice "Morometii", in urma unor vizionari-test cu apropiati de-ai sai. "Ma gandeam ca ar fi o mare prostie sa stric filmul", spune regizorul care, in acea vreme, nu era cel mai cenzurat regizor. "Pintilie si Daneliuc aveau filme tinute in cutii", isi aminteste acesta. Totusi, refuzul sau de a schimba cel mai recent film al sau dupa normele cenzurii l-ar fi dus in imposibilitatea de a mai avea un contract timp de cel putin un an si jumatate.

            La 20 de ani de la Revolutie, Stere Gulea considera ca cel mai mare castig este libertatea de exprimare si, in film, aparitia noii generatii de regizori, care "a dus filmul romanesc in lume".

            Generatia care "a dus filmul romanesc in lume" si care, mai mult, a pus pe pelicula povesti despre Revolutie avea planuri mai pragmatice in 1989.

            "In '89 aveam 14 ani, eram in clasa a opta si cred ca proiectul meu de atunci era examenul pentru prima treapta. Voiam sa intru la Liceul Mihail Kogalniceanu din Vaslui, sectia de matematica-fizica", isi aminteste Corneliu Porumboiu, al carui film "A fost sau n-a fost?", care reconstituie, in mic, Revolutia, la Vaslui, a luat premiul pentru debut, Camera d'Or, la Cannes, in 2006.

            "Imi imaginam ca o sa fac Facultatea de Economie din Iasi, si apoi voi lucra la fabrica de mobila din Vaslui. Fabrica asta avea cea mai mare productie pentru export", isi marturiseste regizorul planurile de atunci.

            Catalin Mitulescu, regizorul filmului "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii", care prezinta revolutia prin ochii unul copil, si-a petrecut sfarsitul de era visand sa devina arhitect. "Faceam meditatii cu Dinu Patriciu in Strada Dr. Felix. Ma pasiona arhitectura si voiam sa intru la facultate. Pe vremea aia era destul de greu. Era important", spune Mitulescu.

            Ambii regizori sunt de acord ca nu ar fi facut regie in conditiile in care ar fi continuat dictatura. Pe Catalin Mituescu, disparitia dictaturii l-a definit ca persoana. "Solutiile personale in dictatura nu sunt decat un mare compromis, mai ales pentru meseria pe care o fac. Nu cred ca as fi facut film daca dictatura ar fi continuat", marturiseste acesta.
            De asemenea, potrivit lui Mitulescu, datorita lipsei cenzurii, nu au mai existat intermediari in relatia spectatori -regizor, astfel, fiecare creator a trebuit sa isi gaseasca publicul. "Am intrat pe un teren virgin. Experienta cinematografiei din trecut ne-a ajutat prea putin, e ca si cum am fi luat totul de la inceput", spune acesta.
            Dincolo de criteriile estetice si de alegerile personale, productia de film, a insemnat, dupa 1989 si dificultati in a obtine fonduri. Daca, inainte de Revolutie, statul finanta intregul film cu pretul libertatii de exprimare, dupa 1989, realizatorii de film s-au descurcat asa cum au putut.

            "In anii '90, productia de filme romanesti a scazut foarte mult. Dupa 2000, odata cu aparitia Centrului National al Cinematografiei au inceput sa se faca din nou filme, iar acum, din cauza crizei, se pare ca vom face mai putine filme. Sper sa nu ajungem ca in anii 90 cand se produceau cate doua filme pe an", evalueaza Porumboiu situatia ultimilor 20 de ani din film. Pe de alta parte, Nicolaescu sustine ca perioada din anii '90 a fost una prolifica, in care se realizau "19 filme pe an".

            Promotorul primei legi a cinematografiei, Sergiu Nicolaescu, apreciaza ca, in prezent, "lucrurile s-au degradat", dand exemplu lipsa de finantare de la Centrul National al Cinematografiei (anul acesta, din lipsa de fonduri, institutia a organizat doar o sesiune de finantare de proiecte, in loc de doua, ca de obicei- n.r.), dar si micsorarea numarului de sali de cinematograf functionale, in Romania.

            Unii cineasti vad in aceste greutati nu un obstacol, ci, mai degraba, o provocare.

            Catalin Mitulescu priveste situatia din perspectiva economiei de piata. "Ne exprimam cu adevarat si oamenii cumpara sau nu. Nici premiile din festivaluri nu mai conteaza asa mult. E o perioada foarte interesanta. Ceea ce e cel mai important, dupa parerea mea, de-abia acum incepe", spune regizorul.
            Desi un etern subiect de inspiratie pentru noua generatie, situatia din Romania este vazuta in mod diferit de catre tinerii regizori: "Mi se pare ca e bine. Romania pentru mine inseamna si ce fac eu, nu am de ce sa ma plang. Romania e o provocare , un teren de lupta si asta imi place", spune, intr-o nota optimista, Catalin Mitulescu.

            "Dupa Revolutie ma asteptam ca, in doi ani, Romania sa fie ca Statele Unite. Desi eu nu calatorisem niciodata in America, pana atunci. Acum imi doresc ca Romania sa fie ca Franta. Deci, dupa ce asteptari am, nu cred ca Romania va corespunde foarte curand cu ceea ce vreau eu", spune Porumboiu.

            Artistii care au paticipat activ la Revolutie, precum Stere Gulea, Sergiu Nicolaescu si Ion Caramitru, au pareri impartite, desi sunt de acord ca asteptarile de atunci erau mult prea mari, in valtoarea evenimentelor. "Asteptarile noastre erau mult prea cetoase, ideale... nu pot sa spun ca de vina a fost realitatea", apreciaza, indulgent, Stere Gulea, desi marturiseste ca are unele nemultumiri legate de viata sociala si politica din Romania.

            Mai transant este Ion Caramitru, care in zilele Revolutiei facea declaratii din studioul Televiziunii Romane si rostea discursuri din balconul CC. "Ce s-a intamplat atunci cu mine, cu noi, a fost sa iesim sa ne castigam libertatea. Alt sentiment mai profund nu a existat (...) Am iesit sa terminam dracului cu Ceausescu", a marturisit Ion Caramitru la o dezbatere de la sediu Grupului pentru Dialog Social.

            Si Sergiu Nicolaescu este dezamagit de modul in care au evoluat lucrurile, dupã Revolutie: "Ani de zile am ratacit, am stagnat, am mers inapoi", apreciaza senatorul.

            Caramitru considera ca "estomparea" idealurilor Revolutiei in anii ce au urmat lui '89 a fost aproape "o politica" de stat. Potrivit acestuia, atat timp cat generatia tanara nu va participa in societate, nu va exista niciun fel de schimbare.

            "Noi ne constituim intr-un club al celor care au vrut sa se schimbe ceva si nu au reusit", a mai marturisit actorul si directorul Teatrului National Bucuresti. "In Romania, pot spune ca eroii au murit, revolutionarii s-au intors acasa si la putere sunt oportunistii", l-a citat acesta pe politologul Dennis Deletant. "Mi-e rusine ca am participat la devenirea societatii de azi", a mai spus Caramitru.

            "Nu au mers pe linia celor care au facut revolutia (oamenii politici - n.r.) Toti imbogatitii de astazi au distrus industria noastra. Pana si padurile le-au taiat", spune Nicolaescu. Acesta, insa, conchide optimist: "Nu sunt pesimist, nici optimist, sunt un luptator".

http://www.mediafax.ro/cultura-media/focus-filmul-romanesc-la-20-de-ani-de-la-revolutie-intre-premii-internationale-si-lipsa-de-finantare-5201719/