Filmul Avatar, considerat a fi o lectie de pionierat intru o noua varsta a cinematografului, datoreaza filmului american esential  A schimbat forma, dar reteta sau substanta a ramas aceeasi. In acest punct, daca cineastii nostri ar fi mai orientati (ei cred ca sunt, dar nu mai departe de Cannes), ar observa care este cheia fantasticului succes al filmului american: povestea, mitul, basmul in general, pe care il adapteaza la pretentiile lumii moderne. In vol. Miturile romanaesti si arta filmului (1978) aratam ce pepiniera este pentru cineastul roman mitul, ce sursa nesecata sunt basmele romanesti, cele mai bogate si originale din lume. Dar nici un cineast roman nu a mers pe aceasta directie, poate cu exceptia lui Gopo, al carui geniu a simtit acest puls apropiindu-se de Creanga si povestile populare, pe care le-a adaptat si le-a plantat in cosmos. Dar masa cineastilor, cu exceptiile de rigoare, flori rare ici si colo, a ignorat aceasta sursa, considerand-o naiva, depasita. Desi puteau lesne remarca faptul ca Brancusi a cucerit lumea cu mituri romanesti, precum Pasarea Maiastra, din care se trag nu numai Maiestrele sale, dar si minuni ca Poarta sarutului si Coloana fara sfarsit. Brancusi a cucerit lumea cu ceea ce e mai specific national. Si americanii confirma aceasta victorie, prin spatiile pe care i le acorda artistului gorjean, in cele mai valoroase si vizitate muzee ale New York-ului, Metropolitan si MoMA. Si nu se poate spune ca Avatar nu e plin de pasari maiestre! Sau de alte motive pe care le intalnim si in basmele romanesti, cum ar fi unirea fiintelor padurii impotriva raului, ca si motivul obstacolelor invinse prin puterea iubirii. Fara margini mi-a fost surpriza cand am descoperit la parterul muzeului Metropolitan o sala cu trei lucrari ale lui Brancusi. Eu o stiam doar pe Bird in Space (1923), din marmura alba, realizata in 1923, despre care am relatat pe larg in vol. I’m Sorry, America. Dar acum au aparut inca doua lucrari, Sleeping Muse (1910) si, in premiera absoluta, Nancy Cunard (1923), faimoasa lucrare inspirata de excentrica poeta si activista engleza cu acest nume, care a fost muza multor artisti si scriitori ai secolului 20. Si Brancusi a reprezentat-o pe Nancy tot ca o pasare maiastra. Avand un coc din trei impletituri in loc de cap. E o raritate sa vezi asa ceva. Lucrarile brancusiene de la Metropolitan sunt inconjurate de colectia Paul Klee, o serie inedita de tablouri ale pictorului elvetian. Dar Brancusi se afla aici, in sectiunea de Arta moderna a Muzeului, in compania elitei picturii moderne. Si e suficient sa indicam capodopere precum Madona si Crucifixion (Corpus Hypercubus) de Salvador Dali, Self-portrait de Picasso, prezent cu zeci de lucrari, Recycling Nude si Janette Hébuterne de Modigliani, The Eternally Obvious de René Magritte, naturi moarte de Braque, Klee, Juan Gris, Diego Rivera si multe, multe altele. Aici s-a concentrat tot ce are mai valoros arta moderna.

Insa surpriza totala o constituie tabloul Prelude of a Civilization (1954) al romanului Victor Brauner (1903 – 1966), facand parte din colectia Jaques si Natasha Gelman. Brauner este singurul artist roman, precizat ca atare, prezent cu o lucrare aici, Brancusi fiind considerat francez. Tabloul lui este amplasat intre doua lucrari de Picasso, Woman Head si Dying Bull. Nu stim daca James Cameron a vazut acest tablou, dar filmul sau Avatar pare o ilustrare a lui. Oricum, tabloul lui Brauner anticipeaza la modul absolut imaginatia investita in Avatar. Brauner l-a realizat la Paris, intr-o perioada cand se intrezarea epoca robotilor. Ideea lui e fara cusur. De fapt, a imprumutat-o de la Homer, fiindca este vorba despre un fel de Cal Troian, un cal ca in mitologia aborigenilor americani, cu un cap de veverita, in burta caruia descoperim universul SF din Avatar, in primul rand coexistenta dintre fiintele preistorice si cele cosmice, dintre o civilizatie veche si una moderna, din viitor. Acest mariaj dintre lumi atat de diferite este creat intr-o maniera naiva, specifica filmului lui Cameron. Pe un suport numit Masonite, Brauner a realizat pictograme in encaustic, o tehnica bazata pe vopsea, cerneala si coloranti speciali, desenele fiind in penita, rezultand simbolice reprezentari ale culturii oceanice, ale artei indiene, a bastinasilor vechii Americi. Desigur, Cameron cunostea Visul lui Rousseau, de la MoMA, dar e posibil sa fi cunoscut si tabloul lui Brauner. Daca s-ar putea face o unitate a surselor, am spune, fara teama de a gresi, ca Avatar este un univers imaginar anticipat de basmele romanesti, de arta lui Brancusi si de fantasticul tablou al lui Victor Brauner.