Napoleon Helmis este cunoscut in lumea filmului romanesc pentru "Italiencele", un film din 2004 care prezinta pentru prima data in Romania problema emigratiei. Visul romanesc de dupa '89, schimbarea statutului financiar si social prin plecarea "afara".
          Mai mult de atat, Nap (cum il numesc apropiatii) este un om deosebit, deschis, foarte indragit de colegii si elevii sai de la UNATC, acolo unde este asistent universitar pentru catedra de regie film si tv.
          Ultima lui productie, "Nunta in Basarabia" este un film foarte bun, special, o comedie reusita cu substrat social si politic foarte bine punctat. Filmul a fost prezentat pentru prima data in Romania la Festivalul Filmului de Comedie de la Cluj, unde a fost primit foarte bine de catre public.
          Din pacate, deocamdata el nu poate rula in Romania deoarece nu corespunde conditiilor tehnice cerute de cinematografele romanesti. Pentru a fi trecut pe o pelicula de 35 de mm color, producatorii mai au nevoie de 45-50.000 de euro. Pentru ca acest film sa ajunga in fata spectatorilor este nevoie de oameni care sa fie dispusi sa investeasca intr-o comedie romaneasca de calitate, care, cu o mediatizare decenta, va avea un succes meritat la public.


          De unde a venit ideea filmului?
          Sotia mea e basarabeanca, nascuta in Chisinau. M-am casatorit acolo, am  mai vazut si alte cateva nunti basarabene pe viu. In fiecare an merg in vizita la socri si astfel intru in contact cu realitatile romanilor din Basarabia. Cum obisnuiesc sa-mi culeg ideile din mediul inconjurator n-a fost prea greu sa ma gandesc la o fictiune bazata pe fapte reale basarabene.

          Ce ne puteti spune despre casting? Cum ati ales actorii?
          Actorii romani au fost alesi dintre cunoscutii si prietenii mei pentru ca bugetul filmului a fost unul mic, de guerilla. Asa ca ne-am adunat toti energiile creatoare, n-am comentat onorariul si ne-am apucat de lucru.
          Actorii basarabeni au fost alesi dupa un casting lung, facut la Chisinau de catre mine si prietenii mei de acolo, Leontina Vatamanu, Virgiliu Margineanu, Veaceslav Cebotari, pe care-i cunosteam din vremea studentiei mele la Academia de Teatru si Film din Bucuresti.
          Actorii basarabenii n-au comentat nici ei onorariul, erau dornici sa joace cu toata energia lor, indiferent de bani.

          Cum s-au desfasurat filmarile in Basarabia? Povestiti-ne cate ceva despre atmosfera de acolo, cum este sa filmezi in Republica Moldova? Cum a fost cu figurantii?
          Filmarile au fost ca la orice film low-budget filmat oriunde. Sigur ca in Basarabia majoritatea costurilor erau la jumatate sau chiar mai putin fata de cele din Romania, dar nu prea aveam de unde alege echipamentele pe care ni le doream.
          Cinematografia de acolo este abia la inceput, resursele lor sunt minime. Am pregatit totul inainte la repetitii si am filmat rapid in 22 de zile. Parca eram intr-o redactie de stiri tv, unde totul era in continua miscare si schimbare. Ne adaptam din mers, trageam cate doua-trei duble la fiecare cadru si mergeam mai departe.
          Oamenii de acolo erau binevoitori si incearcau sa ne ajute din inima, fara sa negocieze. Majoritatea membrilor echipei erau aproape voluntari, la prima experienta cu cinematograful, si isi doreau ca treaba facuta de ei sa iasa cat mai bine, indiferent de efortul depus.
          Figurantii au fost incredibili, frumosi, cuminti, foarte multi dintre ei erau actori care nu avusesera sansa sa fie distribuiti in roluri mai importante. Veneau in fiecare zi aranjati de acasa, in cele mai frumoase si bune tinute de petrecere, ca pentru cea mai importanta nunta din viata lor.
          Cand am terminat filmarile cu ei le-am strans mana si le-am multumit.

          Ce probleme ati intalnit la filmari?
          Le-am uitat deja pe toate. Probleme au fost, dar nu-mi place sa vorbesc despre ele. Memoria mea afectiva e dresata sa tina minte numai experientele bune, pozitive, emotionante. Iar acestea din urma, credeti-ma , nu sunt interesante decat pentru mine si prietenii mei cu care am dus la capat filmul.

          Cum a fost cu aducerea peliculei in tara? Am inteles ca ati intampinat niste probleme...
          Nu cunosc detaliie. Nu am vrut sa le cunosc ca sa nu fac atac de cord. Stiu doar ca  la fiecare doua-trei zile pelicula expusa lua drumul Bucurestiului in curse obisnuite cu soferi care aduceu tot felul de oameni si marfuri de la Chisinau la Bucuresti. M-am temut ca nu cumva vreun vames sau chiar vreun sofer sa deschida cutia de pelicula expusa si toata munca noastra sa fie voalata intr-o clipa.
          Nu s-a intamplat asa, am avut noroc, developarea si prelucrarea materialului a decurs normal.  

          De ce ati ales sa prezentati o idee dramatica (sa faci o nunta pentru banii de avans de casa) intr-o maniera amuzanta?
          Pentru ca asta e filozofia mea de viata. Unde e de plans trebuie sa vina rasul ca solutie terapeutica. Si pentru ca nu pot enerva total publicul care inca mai iese la cinema cu gandul sa se binedispuna.  

          Cum ati ales muzica pentru film? De ce alaturarea dintre Gandul Matei si muzica traditionala?
          M-am gandit tot timpul ca  muzica trebuie sa dea aer de autenticitate, asa ca tot ce a fost compus de catre muzicianul basarabean Anatol Stefanet  a mers in directia asta. O nunta in Basarabia e plina de muzica traditionala romaneasca valoroasa si emotionanta.
          Cat despre muzica moderna a celor de la Gandul Matei ce pot sa spun? Sunt foarte cunoscuti si apreciati in Moldova, Romania, Rusia. M-au impresionat muzica si versurile lor concepute pentru a te emotiona si a te face sa gandesti. Asa ca Nicu Tarna si trupa lui nu puteau sa lipseasca dintr-un film care se dorea autentic.

          Filmul are un substrat politic/nationalist foarte bine punctat. V-ati gandit sa insistati mai mult asupra acestui subiect?
          Daca imi va cadea din nou in mana un subiect romano-basarabean am s-o fac. Tematica noastra comuna, a celor de-a stanga si de-a dreapta Prutului, nu poate fi explorata eludand acest substrat.  

          V-ati gandit sa trimiteti filmul in festivaluri internationale? La ce festival?
          Da, o sa-l trimitem la toate festivalurile europene importante. Cred eu ca Europa de est si in special fostul spatiu sovietic vor gusta si intelege mai mult filmul. Deja am primit invitatia de a participa in competitie la a 13-a editie a Black Nights Film Festival de la Tallinn- Estonia care are loc la inceputul lui decembrie.   

          Ne puteti spune o data exacta la care va ajunge “Nunta in Basarabia” in Romania? De ce avanpremiera a fost in octombrie la Cluj si filmul este asteptat abia in 2010?
          Inca strangem bani pentru finalizarea unei copii pe pelicula de 35 mm pentru ca filmul sa poata rula in majoritatea cinematografelor din Romania. Asa ca speram sa facem premiera in luna mai a anului viitor. Oricum vom face mai intai o premiera la Chisinau si abia apoi vom veni cu filmul in tara.
          La Cluj a fost prezentat pentru ca organizatorul Festivalului de Film Comedy Cluj, Sorin Dan, a vazut filmul si i-a placut. Cum filmul nu era finalizat ne-a invitat acolo cu o copie de lucru, nu ca sa participam in competitie, ci ca sa-l testam la public. Reactia spectatorilor a fost foarte buna, ne-a surprins si pe noi. Sigur publicul de la Cluj e special, dar pentru noi reactia salii a fost si o demonstratie ca publicul isi doreste comedie romaneasca.

          Am inteles ca "Nunta in Basarabia" nu poate fi difuzat in cinematografe din cauza suportului, care nu corespunde standardelor impuse de Consiliul National al Cinematografiei (CNC). Ce ii mai trebuie peliculei?
          Oameni de afaceri, sponsori, care sa-si doreasca sa bage banii si intr-o comedie romaneasca. Ne mai trebuie 45-50.000 euro ca sa punem filmul pe pelicula de 35 mm color, standardul majoritatii cinematografelor.