George este diferit de Silviu. Are tot ce isi doreste si, pana la casting, nu a stiut ce inseamna viata printre detinuti. Instinctul, repetitiile si profesionalismul l-au ajutat sa faca un personaj foarte credibil si profund in acelasi timp.
               Cand vorbeste despre Silviu si relatia care s-a legat intre George si detinutul care isi doreste evadarea, intre personaj si Ada sau intre Silviu si mama sa, George este schimbat. Isi insuseste viata lui Silviu, cu nefericirile care l-au adus pe el aici, cu sentimentele si starile prin care acesta trece, cu demnitatile calcate in picioare si nervozitatea care creste ponderat pana la o limita pe care o atinge.


               Cum a fost sa lucrezi cu Ada Condeescu?
               La inceput, Ada a trecut neobservata pe langa mine. La casting inca mai cred ca s-a ascuns. Am dat probe cu foarte multe fete zilnic (a fost greu si din punct de vedere profesional si din punct de vedere emotional, spune George razand), iar pe Ada nu mi-o amintesc de atunci.
               Ada avea experienta spectacolului, ceea ce nu a impiedicat-o sa se apropie de mine, dimpotriva.
               Cu ea am inceput sa lucrez pe la mijlocul zilelor de filmare. A venit cu ceilalti studenti de la sociologie sa faca studiul. Atunci s-au filmat scenele cu rapirea, fuga din puscarie si evadarea. Nu vorbeam foarte mult cu ea, asa cum faceam cu Florin.
               Pur si simplu – ea isi facea treaba ei, eu mi-o faceam pe a mea, dar ne completam foarte bine. A fost un fel de chimie acolo. Nu era nevoie sa facem repetitii. Cand am lucrat cu Ada am avut cele mai putine repetitii – 3 duble sau 4, din care 2 erau bune si una foarte buna. Din acest punct de vedere ne-au ales foarte bine.

               Ai filmat si scene mai violente, cum ar fi cea cu mama lui SIlviu. Cum a fost sa fii palmuit?
               La filmari deja eram obisnuit cu palmele, deja nu mi se parea ceva extraordinar. Totusi, ma gandesc din punctul de vedere a lui Silviu – mama vine dupa 5 ani. A gresit si dupa toate astea vine si da in mine. 90% din momente, eu as fi dat cu ea de toti peretii. Silviu insa nu o face. Are un control de sine extraordinar.

               Cum este Silviu?
               Silviu este un baiat absolut normal care a avut nesansa de a se naste intr-o familie nepotrivita. A avut acest nenoroc.
               Ca si caracter, Silviu e diferit de mine. Actioneaza calculat, rational, este diplomat, nu se arunca si isi mentine pana la un anumit punct statutul de sef cu o demnitate.
               La un moment dat oamenii de deasupra lui vin si darama ceea ce el a construit. Exista o ierarhie si el se afla in fruntea ei. Si acesta este un lucru foarte mare pentru un detinut.
               Silviu nu are incredere in nimeni. Ursu ii aduce aminte de fratele lui si il proteja din cauza aceasta. Avea nevoie sa il stie pe fratele sau aproape. Cand vine mama lui deja ii ies la iveala acele trasaturi negative – a facut ceea ce nu s-ar fi gandit vreodata ca o sa faca. Nu a vazut un film din care sa se inspire, sa zica – “as putea sa fac si eu chestia asta”. Incearca foarte multe strategii prin care sa obtina ceea ce vrea. Dar pentru ca ceea ce isi doreste este foarte mult, are nevoie de o explozie prin care sa se simta ca el fluiera. Ceva de genul “eu sunt cel care a fluierat, nu conteaza ce s-a intamplat”.

               Ai de invatat ceva de la Silviu? Tu sau publicul filmului?
               In primul rand, faptul ca filmul arata o lume care nu este accesibila - vizual vorbind - tuturor. Nu vezi la tv in fiecare zi viata de puscarie. Asta va aduce un impact. Spectatorii vor gandi “da, si ei sunt oameni”. Lumea civilizata are o preconceptie de genul “de aia sunt acolo, nu au ce cauta in societatea aceasta”. E total opus. Ei sunt acolo pentru ca au facut lucruri rele – vorbim de un penitenciar pentru tineri – dar, in acelasi timp, si societatea i-a dus in acel punct. Silviu le arata faptul ca si intr-un sistem bine structurat, pot exista fisuri. Oamenii se schimba. Silviu scoate la iveala bunatatea lui.
               Cand are contactul vizual cu Ada, se indragosteste. El are ceva de afara, nu si-a pierdut libertatea interioara. Ceilalti si-au pierdut-o oarecum, reactioneaza altfel: “Ce faci papusa”? Ceva de genul – "chiar daca tu esti de afara, eu sunt mai smecher ca tine".  Cand Silviu o vede pe Ana, e o chestie cu fluturasi in stomac acolo, dar e si o evadare din penitenciar. E o evadare imaginara, fara sa o realizeze. Asta cred ca va influenta foarte mult publicul, deoarece ei au anumite clisee in legatura cu lumea. Si lucrurile acestea sper ca se vor schimba dupa film.

               Exista o scena in care un detinut te scuipa. Cum te-ai simtit? Ti-a stirbit acest lucru autoritatea?
               Silviu a fost demoralizat si daramat. Exprima o scarba. Era si el cineva undeva si, dintr-o simpla adunare de saliva se termina cu aceasta autoritate.
               George s-a simtit un pic ranit, George l-ar fi pocnit. Dar Silviu s-a dus apoi si s-a intins in pat. Realiza ca trebuie sa vina explozia. Nu o constientiza, dar spiritele si tensiunea cresteau. Mai trebuia o singura picatura care sa umple paharul. Si ea a venit.In sala, cand psihologul ii vorbeste. El i-a scris Anei ceva, iar el citeste - e un fel de tradare. Asta a fost explozia.
               Eu, George, il compatimesc pe Silviu.
               Mie nu mi-au stirbit din autoritate, ca nu aveam. Dar din rang, da. A trebuit apoi sa ma ridic de unde plecasem. Se pregateau toti sa ma scuipe in acel moment. Daca nu oprea Florin cadrul, ma faceau baie de flegma, erau toti pregatiti. Nu ii interesa pe ei ce era in scenariu.

               Acum ca ai un inceput... cu ce alti regizori ti-ar placea sa lucrezi?
               O sa fie ciudat sa lucrez cu alt regizor- o sa fie mai greu la inceput, pana ma voi acomoda. O sa ii compar pe toti cu Florin – a fost primul regizor, am sa raportez totul la el. E ca si cu prima prietena, nu uiti niciodata.
               In ceea ce priveste regizorii mari, as vrea sa explodez si eu precum Silviu. Scorsese ar fi unul dintre ei. Chiar mi-ar placea sa fac un film gen "Taxi driver" – asta ar fi de vis.