A studiat vioara si a renuntat la muzica in favoarea actoriei. A fost eleva tatalui sau la Universitatea de Arta George Enescu din Iasi. A fost actrita a teatrului din Piatra Neamt. A fost recompensata cu premiul BAFTA pentru cea mai buna actrita in serialul Sex Traffic, o drama realizata de CBC/ Channel 4. S-a mutat la Londra unde locuieste si acum. In 2007 s-a bucurat impreuna cu Cristian Mungiu pentru Palme d'Or-ul de la Cannes obtinut de filmul  "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", in care ea a interpretat rolul principal. Joaca pe scena unui teatru Londonez, isi continua cariera in cinematografie si a facut parte din jurii de prestigiu precum cel de la Sarajevo Film Festival.

        Dincolo de biografia uimitoare pe care a dobandit-o pana la 31 de ani, Anamaria este un om bun, deschis si foarte sincer. Vorbeste cu usurinta despre tot ceea ce a insemnat cariera sa, despre inceputurile ei, despre viata in Iasi si in Romania in general si iubeste proiectele la care a lucrat sau la care lucreaza.

        A zburat de la Londra la Iasi pentru a face parte din juriul IIFF. Intalnirea cu orasul a fost emotionanta si vorbeste cu drag despre amintirile si locurile care ii sunt atat de dragi si de care o leaga atat de multe amintiri.

          In ultima perioada ati fost invitata la multe festivaluri: atat ca actor cat si ca membru al unor jurii de prestigiu. Cum este de cealalta parte a baricadei?
          Este o postura mai comoda, deoarece nu esti stresat de emotiile mari pe care le am cand un film in care joc eu este prezent intr-un festival. Aici e diferit fata de orice alt juriu, pentru ca e acasa. Este, intr-adevar, prima data cand sunt presedinte.
          E o presiune mai mare?
          Nu in contextul de fata. Am niste colegi minunati. Discutiile noastre sunt si vor fi libere si relaxate.

          Cum a fost experienta Sarajevo? Sa fii parte a unui juriu important e o responsabilitate mare...
          M-am intalnit cu domnul Miro Purivatra la Berlin, cand filmul nostru "Storm" a fost in competitie si fiind un film al carui subiect este legat de razboiul din Bosnia si de consecintele lui, de procesele de la Haga, a fost impresionat de film si apoi mi-a facut propunerea de a face parte din juriu. Datorita acestui film si a problematicii lui.
          Esti o actrita tanara. Experienta pe care o ai este suficienta pentru o astfel de responsabilitate?
          Natalie Portman a fost la 25 de ani in juriu la Cannes. La fel si Alexandra Maria Lara, care este de varsta mea. Nu e usor, adevarat. Am fost invitata, am acceptat invitatia si da, sunt in masura sa recunosc valorile si am experienta necesara in meseria aceasta pentru ca anumiti oameni sa ma considere capabila sa emit niste judecati de valoare. Judecatile acestea le emit in momentul in care trebuie sa aleg o poveste.

          Cum e sa lucrezi cu Cristian Mungiu?
          E un om care stie sa creeze atmosfera. Totul este armonie, am fost fericita cat am filmat, desi a fost un subiect foarte dificil si foarte greu emotional. Am fost foarte obosita pentru ca am filmat in conditii destul de dificile. Era iarna, au fost multe exterioare si eram presati cumva. In Romania programul se termina cand se termina de filmat. Nu este un program ca in tarile de traditie: in prima saptamana ai o zi libera, in a doua ai doua zile, filmezi 12 ore si la ora la care e programata incheierea filmarilor, se incheie. Eu nu sunt o actrita care sa se uite dupa ora, sunt mai creativa cand nu ma grabesc ca nu mai e timp pentru o dubla. In Europa lucrurile acestea sunt mult mai permisive si tehnicienii lucreaza din pasiune si lumea sta la filmari pana iese totul bine. 
          Cu Cristian repetam dimineata, inainte de filmare. Cand unele lucrurile nu se legau, lasam o noapte sa se aseze. Totul functiona: text, lumina, iar dimineata, cand o reluam, era totul bine. Am fost foarte norocosi ca am putut lucra asa. De aceea ne ies filmele romanesti atat de bine: se lucreaza cu drag pana cand iese.

          Care este cel mai drag proiect din cele la care ai lucrat?
          Nu pot sa aleg unul, e ca si cum ar trebui sa aleg un copil care il iubesc mai mult. In momentul in care s-a produs o schimbare in mine ca actor si am constientizat lucrul acesta a fost cand l-am intalnit pe Christian Benedetti si am facut textul de la "448". M-a maturizat brusc ca artist. Am jucat-o acum 8 ani in romaneste intr-un turneu in tara. Momentul londonez a fost ca o intamplare fireasca. Mi-am dorit intotdeauna sa reiau piesa aceasta si s-a intamplat la momentul cel mai potrivit pentru mine.
          Vin romani la spectacolele din Londra?
          Da, au venit. Ma asteapta dupa spectacol. A venit o data Geanina Corondan sa ma vada. Si membrii Institutului Cultural Roman... sunt foarte apropiati.

          Cum a fost reintalnirea cu Iasiul?
          Nu pot fi obiectiva, caci sunt acasa. Aici, lucrurile vor fi intotdeauna perfecte din punctul meu de vedere. Eu vad soare cand ploua, nu ma pot detasa. Sunt convinsa ca invitatia mea in acest juriu a fost legata de faptul ca sunt din Iasi. In plus, faptul ca aceasta veste mi-a fost adusa la cunostinta de catre Cristian e un ergument in plus. E greu sa refuzi. In general incerc sa fiu alaturi de el si in urmatoarele filme pe care le va produce, indiferent daca joc sau nu in ele.

           Cum ti se par filmele din competita de lung metraj de la Iasi?
           Am avut multe filme foarte bune. Mai am inca 3 de vazut, de aceea nu ma pot exprima. Nu e timpul inca, dar s-au remarcat cateva filme si suntem cam pe aceeasi unda. Nu vor fi discutii indelungate sau controverse. Lucrurile sunt destul de clare. Niste filme foarte bune, si in competitia oficiala si proiectiile speciale. Selectia, in general, e foarte buna.
           Ne poti recomanda cateva filme?
           Din competite "Moon", un film care trebuie vazut, cred ca este un film ce va fi nominalizat la Oscar, film pe care romanii nu cred ca vor avea ocazia sa il mai vada. "The Boat That Rocked", un film care nu este in competitie dar care e o comedie excelenta, "The Messenger" e un film foarte interesant... e vorba despre consecintele unui razboi - cel din Irak si de ce inseamna pierderea unui membru al familiei. E dureros si instructiv. "Valentino" e iar un film foarte interesant si sunt surprinse niste momente inedite, in care personajele filmului uita ca sunt inregistrate si sunt de o candoare extraordinara. Tot din competitie recomand "Parada", filmul este inspirat din fapte reale, eu l-am cunoscut pe acest clown care a schimbat viata copiilor strazii din Bucuresti. "Constantin si Elena" este iar un must see in acest festival.