Ne-am inceput ce-a de-a doua zi la Green Planet Blues cu un workshop dedicat costructiilor eco sustinut de Greenlincom si Green Report.
            Ne-au demonstrat inca o data ca se poate si altfel si am urmarit pas cu pas viata deseurilor de dupa reciclare.

            Am continuat cu un film pe tema workshopului, "Une maison en paille" - Povestea unei familii franceze care se lanseaza intr-o aventura tehnica, economica si sociala - constructia unei case in totalitate ecologica.
            De la 14.00 am vazut "Whatever happend to Brenda Hean?" - o controversata activista pentru mediu din Tasmania care a disparut intr-un mod misterios. Interesant ca aceasta a disparut impreuna cu pilotul si avionul in zona unor lacuri pe are autoritatile le-au transformat dintr-un loc natural si eco in niste baraje. Regizorul a urmarit pas cu pas calatoria celor doi, a preluat declaratiile martorilor, familiilor si prietenilor celor doi.

            De la 16.00 in "Fresh" s-a vorbit despre sistemul alimentar industrial eco.
            Filmul a fost completat de "Rauw" - o poveste despre un copil de 5 ani care mananca de la nastere doar fructe, legume si seminte proaspete.

            De la 18.00 am avut ocazia sa vedem un film foarte apreciat in Olanda - "The last days of Shishmaref". Renumitul regizor olandez Jan Louter a cercetat situatia primelor victime ale incalzirii globale, locuitorii Insulei Sarichef (Alaska) din Marea Chukchi, aproape de Cercul Polar.

            Ziua s-a incheiat cu cel mai reusit film al zilei - "Pirate for the sea" - portretul capitanului Paul Watson , fondator al Sea Sheperd Society - un aparator controversat al mediului oceanic. Filmul a fost usor de remarcat printre toate celelalte prin imaginile pe care le-a prezentat - uneori crude si foarte realiste, prin personalitatea cu adevarat cuceritoare a capitanului Watson, prin daruirea activistilor-membri ai echipajului care renunta la familie si viata lor normala pentru o cauza ce pare pierduta. Sub deviza "fapte nu vorbe", personajele sunt un exemplu pentru noi.
            Reactia publicului, cel mai numeros de vineri, a fost pe masura. I-am studiat in timp ce ecran se derulau imagini cu omorarea focilor - inchideau ochii, se ascundeau, sufereau impreuna cu animalele omorate cu multa cruzime si se bucurau impreuna cu echipajul de fiecare reusita.
            Regizorul Ron Colby a fost prezent in sala si a povestit cu entuziasm despre personalitatea controversatului si cunoscutului activist.

            Pentru cinefilul din fiecare dintre noi, filmele nu au fost extraordinare, dar mesajul a ramas exact asa cum a fost gandit. Cu ce-am ramas dupa aceasta lunga si plina zi? Am inteles ca in lumea aceasta exista oameni a caror viata o putem admira si pe care ii putem lua ca exemplu. Oameni care renunta la viata obisnuita, jobul de zi cu zi, familie si copii pentru o cauza nobila. Iar daca acesti activisti pe care ii vedem la tv legati de cate un copac pe care nu-l vor taiat ii judecam de multe ori gresit, crezandu-i nebuni, imaginea mi-a fost schimbata.
            Asa cum chiar se spunea intr-unul din filme - daca un om a murit pentru a salva o specie - scopul lui a insemnat mai mult decat o viata.

            Am invatat pe rand de la Brenda Hean sau de la Paul Watson ca existenta noastra este infima pe langa lucrurile mari pe care ei le fac. Si ca am putea macar prin lucruri marunte sa facem si noi cate ceva.