Personalitate recunoscuta a cinematografiei romAnesti, Elisabeta Bostan s-a axat in special pe filmele "cu" si "pentru" copii, obtinand atat adeziunea unui public larg, cat si prestigioase distinctii internationale. Daca ar avea sansa sa dea timpul inapoi si sa o ia de la capat, nu ar schimba nimic n viata ei. Ar munci la fel de mult si ar face filme de familie si filme pentru copii. I-a placut intotdeauna sa lucreze cu actorii si cu copiii. "Nu as face bilant pe un an, ci pe o durata mai lunga. Am mai multe ganduri in momentul de fata. Este important sa se doreasca sa revada filmele tale si sa simti ca ai facut ceva ce continua si dincolo de tine." APRECIERE. "In ceea ce ma priveste, sunt convinsa ca cei care cizeleaza operele pe care le facem sunt spectatorii. Daca un spectator, peste 30 de ani, vrea sa revada un film sau filmul intra in top pentru ca este atat de mult cerut, atunci intr-adevar esti bucuros ca ai facut ceva necesar spectatorului, omului de langa tine. Dupa parerea mea, incercarile noastre de a delimita si de a clasa cine este cel mai frumos si cel mai viteaz in film este o mare copilarie. Lasa timpul sa vorbeasca, creeaza, fa multe filme, astfel ncat sa ai un palmares cat mai bogat si apoi lasa spectatorii sa decida daca esti sau nu important. Daca esti important vei ramane, daca nu, se asterne o pulbere, o uitare, ramai undeva in arhiva si se va vorbi mai putin despre tine. Dorinta mea de a face regie a fost dintotdeauna. Am facut regie in liceu, am avut si o mare placere de a face spectacole. Le faceam la Piatra-Neamt, pentru ca acolo era liceul meu, in sala de astazi a Teatrului din Piatra-Neamt. Foarte multe din piesele clasice romanesti le puneam in scena acolo. Am avut un profesor de mare valoare, regizorul Victor Iliu, caruia ii port o recunostinta si o dragoste vesnica. Nu m-am indepartat niciodata de personalitatea lui. A fost un mare model pentru mine. Dorinta mea si recunostinta pe care o port parintilor mei de a-mi fi deschis aceasta bucurie de a putea ntelege natura, sa fiu aproape de ea si sa descifrez limpezimea apelor Bistritei, cerul albastru si greu inaintea unei furtuni mi-a dat forta necesara pentru mai tarziu, cand am creat filmul «Naica», o bijuterie a scurtmetrajului. Asta nu o spun eu, ci ziarele frantuzesti. Filmul a fost premiat de Vatican la vremea respectiva, a fost un adevarat boom, in sensul ca Vaticanul recunostea ca este un film asa cum ar fi dorit ei sa se faca filmele, apropiind oamenii de ceea ce este frumos, de Dumezeu si de natura. M-am ferit intotdeauna sa fac filme asemanatoare intre ele. De fiecare data am gasit o alta modalitate, o alta cale." SATISFACTIE. "Este mare lucru pentru un artist sa intre intr-o sala de cinema, unde nu te cunoaste nimeni, sa fie intuneric si sa ai o sala superba, plina, o conexiune cu filmul extraordinara. Tu ca persoana nici nu mai existi. Exista doar acel timp in care ai creat si care fericeste lumea din sala. Este un lucru teribil. Acolo rula «Veronica». Sala era pur si simplu electrizanta. De curand, la Paris a avut loc o vizionare a filmului «Veronica», un real succes. Acum doi ani, la Cannes, a rulat filmul «Naica», intr-un program foarte select, si a avut de asemenea un mare succes. Sunt lucruri despre care nu stim sa vorbim, nu stiu de ce." "Amintiri din copilarie" si "Veronica" raman intiparite in mintea romanilor "Ma pregateam in perioada aceea pentru «Amintiri din copilarie» si nu indrazneam sa cred ca as putea sa ating acest film decat dupa ce ma voi acomoda cu o serie de filme pe care le-am facut inainte. A fost o pregatire ca sa fac acest pas extrem de curajos in a crea un film dupa Creanga. Am avut insa marea bucurie sa stiu ca acest film a ramas in Academia Engleza si la Muzeul de Arta din Los Angeles ca un film de referinta in domeniul ecranizarilor. Spectatorii m-au indreptat, pe buna dreptate, spre «Veronica», care are astazi un mare succes si in diaspora noastra din Canada, Germania" Elisabeta Bostan: "Nu am avut niciodata nimic de-a face cu toate intamplarile care treceau pe langa mine si care erau urate, considerand ca prin filmele mele voi razbate, voi exista. Consideratia aceea ca filmele pentru copii sunt ceva periferic nu-mi crea indispozitie, pentru ca ma uitam la cei care aveau aceasta grimasa si ii consideram teribil de primitivi“