Cartea, aparuta in 1994, in America, se intituleaza „Cantece invatate de la mama”, scrisa impreuna cu jurnalistul Robert Lindsey. Volumul, tradus de Ana-Maria Negrila, este publicat de Editura Rao (pret 55,99 lei, in librarii).

„In 1972, cand am turnat „Ultimul tango la Paris”, am avut una dintre cele mai jenante experiente din cariera. Trebuia sa joc o scena intr-un apartament din Paris, unde Paul o intalneste pe Jeanne, care il fotografiaza gol din fata, dar era o zi atat de friguroasa, ca penisul mi s-a facut cat o nuca. A intrat pur si simplu la apa. Din cauza frigului, corpul meu s-a chircit, iar tensiunea, jena si stresul l-au facut sa se retraga si mai mult. Mi-am dat seama ca nu puteam sa joc scena in ziua aceea, asa ca am
inceput sa umblu incoace si-ncolo prin apartament, sperand sa se intample o minune.

Am avut intotdeauna o mare incredere in influenta spiritului asupra materiei, asa ca
m-am concentrat asupra partilor mele private, incercand sa-mi conving penisul si
testiculele sa creasca; le-am si vorbit. Dar creierul m-a lasat balta. Am fost
umilit, dar nu si gata sa ma dau batut. I-am cerut lui Bertolucci sa aiba rabdare si am spus echipei ca nu voiam sa renunt. Dar dupa o ora am putut sa citesc pe fetele lor ca nu mai aveau nicio speranta. Pur si simplu nu am putut sa joc scena, asa ca a fost
taiata.

Aceasta a fost doar una dintre scenele in care Bernardo a vrut sa fac dragoste cu Maria Schneider ca sa dea mai multa autenticitate filmului. Dar asta ar fi transformat
complet filmul si ar fi transferat accentul asupra organelor noastre sexuale, lucru pe care l-am refuzat. Maria si cu mine am simulat o multime de lucruri, incluzand si o scena de sex anal in care am folosit unt, dar totul a fost doar mimat”.