Am revazut recent la Antena 1 filmul Blestemul Perlei Negre din seria Piratii din Caraibe. Un dezastru! E un fel de a spune „am revazut”, fiindca nu se poate vedea ceva coerent pe acest mic ecran! Cum arata un film în sala de cinema si cum arata la ProTV sau la Antena 1?! Aceste posturi, datorita reclamelor, masacreaza total orice film! Şi taie exact unde e mai interesant! Da, au invatat ei ca maresc interesul pentru film. Nimeni nu le-a spus însa ca asa pierd spectatorii! Muti iute canalul de la reclame si preferi un film pe Discovery, unde nu ai asemenea surprize neplacute si de unde sigur te alegi cu ceva! Cand noi, pamantenii, suntem un miracol intr-un univers de milioane de ori mai mare decat toate firele de nisip ale pamantului, cand viata este o asemenea minune, care trece si fulgerator, nu e pacat sa o pierdem cu reclamele lui Sirbu sau ale altora ca el, care nu se mai satura de bani nemunciti?! Cine sta sa urmareasca reclamele lor insipide, dar chiar şi pe cele straine, pentru tot felul de mancaruri in restaurante alese, pe care populaţia flamanda si fara bani nu le va „servi” niciodata? Un film de 90 de minute e masacrat de vreo 20 de ori cu reclame care insumează 60 de minute! E cumplit sa vezi un film la aceste posturi, plus că ceea ce dau ele sunt reluări. La Hallmark, HBO si alte posturi straine nu exista asemenea masacrari. Si e bine că TVR1 le imita.

Bun, daca interesele o cer, sa dea reclame! Dar sa nu mai ia drept pretext filme bune, mai ales ecranizari. Macar ecranizarile sa le lase in pace, sa curga intregi. Ganditi-va la un film fantastic precum Vrajitoarele din Eastwick (1987), o ecranizare dupa romanul omonim al marelui scriitor american John Updike. Ce-ar insemna reclamele în iuresul fanteziei lui Updike, brodate de George Miller si materializate de o echipa de actori de mare clasa, precum Jack Nicholson, inconjurat de „vrajitoarele” Cher, Susan Sarandon şi Michelle Pfeiffer? Imaginati-va acea secventa feerica din film, ce se desfasoara pe fondul ariei Nessun Dorma, amestecata cu denaturările sonore ale unor reclame de handicapati! Sau imaginati-va ca in toiul vrajilor pe care ele, Alex, Jane si Sukie, i le fac excentricului Daryl, se amesteca reclamele proteviste pentru telenovelele în care apar alde Gheorghe Visu et co.! Cumplit talmes-balmes intre tiganii nostri si vraja care il ia pe sus pe Daryl, metamorfozandu-l intr-un monstru după legile desenului animat. Iar toate excesele culinare din palatul lui Daryl se amesteca cu mititeii si berea Ciuc, care se toot revarsa din rudimentarele noastre reclame, cu tapi si burtosi! In mod constant se intampla o astfel de masacre la aceste posturi, e o minune cine se mai uita la ele, mai ales cand se dau reluari si mai ales cand ai unde sa le urmaresti, la posturi mult mai decente, care inteleg care e rostul unei poveşti.

Sau gandiţi-va ce varza a putut deveni o fantezie cu Johnny Depp, Keira Knightley, Orlando Bloom sau Geoffrey Rush, o lume plina de fantezii, în spiritul lui Tim Burton, in care viii se combină ca prin farmec cu morţii, iar aceste schelete vii cu reclamele Antenei 1, alimentare şi grosiere. Ce să mai spun de vicierea amestecului sublim intre mediul aerian si cel acvatic, o poezie plina de umor, cu toate ingredientele rezultate din niste reclame de doi lei! Dar sa fi vazut cum au măcelărit o alta bijuterie, Dangerous Beauty (1998), filmul despre Veronica Franco (jucata de Catherine McCormack), faimoasa poeta si curtezana a Venetiei secolului al XVI-lea, care marcase deosebirea dintre cortigiana onesta si prostitutie. Filmul e inspirat de celebra carte The Honest Courtesan de Margaret Rosenthal. Ce catastrofale imixtiuni in laboratorul cultural al acestui rafinat film, cu reclame ieftine si interminabile pentru medicamente, băuturi sau masini care valseaza!

Am vazut si in America filme. Multe, dar nici unul nu se amesteca cu reclamele. Nimeni nu intra cu picioarele intr-un film, fie reclama oricat de bine platita. Americanii au un cult pentru film, iar la cinematografe, dupa ce se dau reclamele la inceput, cand intri în sala, unii le spun „de incalzire”, deodata se face o pauza, ecranul e mat, ca o respiratie bine trasa, apoi incepe sa se proiecteze filmul pentru care ai venit si ai platit. E o demarcatie clara deci între reclama si film. Cum e si firesc sa fie. Nu-mi imaginez ca planeta Pamant, omenirera ei, a crescut cu reclame. Nu, bunicii si stramosii nostri au crescut cu povesti. Nici un copil pe acest pamant nu s-a culcat cu reclame, ci cu povestile pe care i le-au spus bunica sau bunicul lui. Si asa trebuie sa fie si mai departe, cat o fi acest pamant. Aceste posturi de care vorbim, nu au nici cel mai mic respect pentru ele insele, se degradeaza vazand cu ochii. Ce rost mai are, il intreb pe un cineast ca Adrian Sirbu, directorul PROTV, sa mai lasi să curga acele generice kilometrice, daca tu ai dat dispozitie sa fie masacrate filmele?! Adica arati lunga lista a celor pe care pana atunci i-ai sfidat, pe care nu i-ai respectat? Ce, esti sadic?! E timpul sa fie oprita aceasta crima a macelarilor de filme! Cum? Mutati pe TCM sau Hallmark sau alegeti salile de cinema! Altfel e ca şi cum ai vedea numai obiectivul aparatului din Blow-up, fara sa vezi si Funigeii lui Julio Cortazar din el! Cred ca se poate face si in alt fel comert, fara sa masacrezi povestile!