Si cel mai mare muzeu al Americii, Metropolitan Museum of Art, intra in rand cu moda, desi prin definitie el este o citadela muzeala a cvilizatiilor lumii, un document artistic al lor, fapt conservat in colectiile permanente, din care nu lipsesc cele care privesc popoarele antichitatii, reprezentate prin arta greaca si romana, arta egipteana, arta africana, arta Oceaniei, arta chineza, japoneza, coreeana, asiatica in general, apoi arta medievala pana la arta moderna si contemporana. Dar arta moderna si contemporana e apanajul exclusiv al altor mari muzee, cum ar fi MoMA, Guggenheim, MAD sau Whitney, care se intrec in noutati cat mai atractive. Iar forma de manifestare a expozitiilor este in special filmul, limbajul audio-vizual. Cu aceste mijloace ne surprinde si Metropolitan, cu o expozitie speciala, de mare succes: American Woman: Fashioning a National Identity, adica “Femeia americana: identitate nationala prin port”. Ai surpriza sa vezi o istorie a costumului surprinsa atat pe pelicula, prin proiectarea unor filme celebre, cat si pe viu, prin prezentarea costumelor pe manechine. Salile alese sugereaza interioarele unor palate, iar prin clarobscur, o atmosfera de epoca, avand un stil eclatant, impus de costumele elegante de pe manechinele-femei, imagini care te plaseaza in High-Life, asa cum incearca la noi, cu obstinatie de-o viata, artista Adina Nanu, care, prin costume, vrea sa refaca viata lumii bune, a boierimii, din vechiul Bucuresti. Aici este vorba de vechea America, iar pecetea constumelor incepe cu anul 1800. Pentru a face si mai expresiva aceasta istorie vestimentara, dominata de rochii lungi, de matase, asa numitul High Style, organizatorii, mari specialisti in domeniu, precum Harold Koda, Andrew Bolton sau Jan Giler Reeder, au ales si cateva filme reprezentative pentru perioada 1800 – 1940. Astfel, pentru a ilustra moda anilor 1800, a fost ales filmul The Picture of Dorian Gray (1945), in regia lui Albert Lewin, costumele fiind semnate de Valles si Irene. Anii 1900 sunt ilustrati de filmul lui Vincente Minnelli Gigi (1958), costumele fiind realizate de Cecil Beaton. Pentru costumele anului 1912, semnate de Jean-Pierre Dorléac, a fost ales filmul Somewhere in Time (1980), in regia lui Jeannot Szwarc. Un alt film mai recent, Enchanted April (1992), ilustreaza costumele (Sheena Napier) anilor 1922. Anii ’30 sunt ilustrati de un film faimos, The Woman (1939), al lui George Cukor. Ar putea fi ceea ce numim un film de actualitate. La fel ca si filmul lui Preston Sturges The Lady Eye (1941), ales sa ilustreze creatia vestimentara (Edith Head) a anilor ’40. Nu lipsesc nici filmele documentare, precum Charles Dana Gibson: Portrait of an Illustrator (1997), in care regizorul Josiah Emery face portretul unui mare grafician, Charles Dana Gibson (1867 – 1944), care a creat Gibson Girl, o reprezentare iconica a femeii americane, femeia ideala, frumoasa si independenta. Expozitia are o sectiune speciala numita chiar “Gibson Girl”, considerata prima imagine populara a femeii americane, asa cum mai tarziu avea sa fie mitul Marilyn Monroe. Dupa cum in The Flapper Story (1985), Lauren Lazin exploreaza fenomenul social numit “flapper”, adica “new breed” / noua specie a tinerei femei americane din timpul anilor ’20. Si acest concept este special ilustrat in expozitie.
De asemenea, una dintre sali ofera posibilitatea sa vedem sau revedem imagini cu staruri americane, femei una mai fatala decat alta, precum Greta Garbo, Marlene Dietrich, Jean Harlow, Anna May Wong, Katharine Hepburn, Joan Cradford, Norma Shearer, Jena Horne sau Rita Hayworth. O sala este dedicata lui Marilyn Monroe, iar alta vedetelor muzicii pop actuale, Beyoncé si Gaga. Si nu numai. De fapt, aici e o sala ronda, iar pe peretii ei, ca pe un ecran circular, apar in stil puzzle sute de femei, personalitati recunoscute ale Americii. Cu adevarat, aici se petrece un show nemaivazut, ca intr-o arhiva vie, in care protagonistele ne coplesesc prin splendoare si frumusete. E un show de zile mari, un show de secole!
Programul acestei expozitii originale cuprinde proiectii, simpozioane, conferinte, ore de studiu, pe teme stilistice sau perioade istorice, este o adevarata scoala de informatie si invatatura, un complex universitar, sustinut de cei mai valoriosi specialisti in domeniu. Evenimentul este sustinut de mari fundatii, de marile muzee americane care au contribuit cu costume, expozitia a creat chiar o miscare cu adevarat semnificativa pentru arta si viata americana. Si e suficient sa ma gandesc, prin comparatie, cum se chinuie la noi Adina Nanu sa-si organizeze o expozitie sau cum conserva ea costumele pe care le/a procurat cu atata greutate, desi generozitatea ei a mers pana acolo incat le-a pus la dispozitia realizarii unor filme, dar CNC nu a facut inca nimic pentru ea! Dar despre acest aspect am avut prilejul sa scriem nu o data.
