Cel mai premiat film al momentului Up in the air (2009), al lui Jason Reitman, cu 44 premii si 49 nominalizari, dintre care 6 la Oscar, are ca laitmotiv un rucsac. Eroul, pe nume Ryan (George Clooney), un fel de comis-voiajor modern, simbol al fatalismului insa, mai rau decat o cobe, fiindca zboara cu avionul dintr-un loc intr-altul sa-i anunte pe diferiti salariati ca sunt concediati de la firma la care lucrau (o mare companie de consultanta), umbla mereu cu rucsacul dupa el, iar din loc in loc e invitat sa tina si conferinte, spre moralizarea personalului, iar Ryan tot da exemplul cu rucsacul, demoralizandu-i de-a binelea. Le spune cam asa, incarcati-va intr-un rucsac ce ati adunat intr-o viata, incepeti cu lucruri marute, de sertar, apoi continuati cu masa, bucataria, televizorul, patul, dulapul, masina si la urma casa... Simtiti curelele cum va taie umerii? Mai puteti face un pas? Suntem facuti pentru miscare, nu sa stam intepeniti. Eu va indemn sa va aruncati de pe umeri acest rucsac, sa ramana gol. Si arata spre rucsacul gol, pe care l-a adus si l-a asezat pe o masa, in fata auditoriului. La un moment dat, o partenera de zbor, pe nume Alex (Vera Farmiga), care face cam ce face si el si care va deveni amanta lui „cazuala”, il ironizeaza, fiindca e gol ca rucsacul, dovada ca atunci cand el prinde aripi (incepe s-o iubeasca) si o cauta la Chicago, unde locuia, constata ca Alex avea familie, un sot, copii, ceea ce ea ii si spune, trezindu-l la realitate, adaugand ca legatura cu el nu a fost decat o „escapada”, o „paranteza”. Omul cu rucsacul gol pe rol de paranteza, nimic mai trist, mai ales cand este si aratos ca George Clooney.

Filosofia acestui film dramatic despre viata, despre familie si singuratate, teme principale in mai toate filmele americane de actualitate, este si mai pregnant pusa in evidenta prin cazul lui Kara, fata surorii lui Ryan, care trebuie sa se marite cu Jim, un baiat de aur, care insa, tocmai in ziua nuntii, clacheaza, adica in ultimul moment se razgandeste sa se casatoreasca, fiindca a visat ca, dupa ce se casatoreste, va avea copii, copii se vor face mari, el si sotia lui vor imbatrani, apoi vor muri. Si si-a dat seama ca nu e nici un sens in toate astea, ca nu intelege de ce trebuie sa inceapa acum acest drum? Care e sensul?, il inteaba el pe Ryan, pe care il crede fericit, fiindca nu are nici o grija, nu are casa, familie, nimic, are rucsacul gol. Ryan e in dificultate, nu stie ce sa-i spuna ca sa-l convinga sa se casatoreasca, mireasa plange intr-o camera alaturata, nuntasii astepta decizia lui, iar sora lui Ryan l-a chemat pe el sa rezolve, fiindca e expert la o firma de consultanta. Si el ii spune lui Jim, da, dar ai visat ca esti singur, ca nu ai cu cine schimba o vorba? In cursa asta ai nevoie de un copilot! Ei, aici l-a atins pe Jim, care se duce la mireasa lui, pe care o iubea, si ii spune daca nu are nevoie de un copilot! Degeaba ai rucsacul plin cu de toate, cu cele mai de pret lucuri din lume, degeaba te crezi buricul pamantului, daca esti singur, daca nu ai un copilot in acesta calatorie, inevitabila, spre moarte!

Indiscutabil, acest film nu este o comedie, asa cum e prezentat pe Database si in alte locuri, dimpotriva, e o grava lectie despre viata. E un film cam ne-american, fiindca este exterm de pesimist, cu acel spectru incredibil al oamenilor care primesc din partea lui Ryan si a unei tinere angajate, Natalie (Anna Kendrick), vestea ca sunt disponibilizati, dupa o viata de munca in acel post. Tema directa este criza, realitatea firmei al carei randament e in cadere libera, cum le spune seful, ceea ce impune, spre redresare, aceasta masura radicala, a concedierilor masive. Normal, logic ar fi fost ca insisi concediatorii sa fie concediati, dar regizorul-scenarist il face in final pe Ryan sa fie si mai necesar, iar ea, Natalie, isi da demisia prin „sms” si va capata un post mai bun, la recomandarea lui Ryan. Filmele acestea, cu un puternic substrat politic, care nu sunt putine, si ma gandesc si la pelicule din categoria Jocuri la nivel inalt, a caror actiune se petrece in jurul unor mari corporatii, din high-sistem, nu sunt fictiuni decat intr-o mica masura, acolo unde regizorul incearca s-o carmeasca, facand compromisul de a termina totul cu un happy-end sau macar cu o speranta, fiindca o femeie concediata care se arunca de pe un pod nu e o imagine prea buna pentru un Oscar. De altfel, o explicatie la fondul atat de neagru al acestui film, Up in the air, ar fi legata de faptul ca viziunea lui Reitman si a evreilor, in general, este pesimista, fiindca ei nu cred in mantuire, in viata de apoi, ei privesc cu luciditate viata, care nu se petrece in alta parte, ci aici, pe pamant, si e destul de scurta, si fara iluzii, ba uneori chair este o deziluzie. Suntem intr-un fel, si la propriu si la figurat, in aer! Evident, nu cat Ryan, care a batut recordul de a parcurge10 milioane de mile de zbor. Oricat am fi noi, crestinii, de increzatori in Lumea de dincolo, trebuie sa recunoastem ca astfel de povesti sunt, fatalmente, inspirate din viata si uneori bat viata!