Videofil.ro
centre de inchiriere
topuri
promotii
News
La pianiste / Profesoara de pian (2001), regia Michael Haneke
Cronici de videofil - Marti, 16 Feb 10:50:40 2010

De la Bach la Freud

Cel putin jumatate din acest film, La pianiste (2001), tradus la noi Profesoara de pian, care a fost incununat cu numeroase premii, in primul rand cu Marele Premiu la Cannes, in 2001, traiesti ca la un concert simfonic, totul este muzica, poezie, te incanta Erika, profesoara de pian, lectiile ei, concertul din Bach pe care il da in casa unui mare iubitor al muzicii si colectionar de instrumente vechi, te cucereste superioritatea ei docta, te nedumereste doar relatia incordată cu mama ei, furiile pe care i le declansează pianistei psihologeala batranei sale mame. Intr-o seara, cand o iscodeste unde a fost timp de trei ore, de la ultima lectie şi pana a intra in casa, chiar o palmuieste, determinand-o pe Erika sa-si bata mama. Abia mult mai tarziu aflam ce sunt cu toate aceste intarzieri, cand regizorul Michael Haneke, care a adaptat pentru ecran romanul lui Elfriede Jelinek Pianista (1983), ne dezvaluie o alta fata a personajului sau: aparent pura, inocenta, cultivata si rafinata profesoara de pian, specialista in Schubert si Schumann, e voyeurista, frecventeaza adica un loc unde se dau filme porno sau rataceste intr-un parking, unde se masturbeaza la vederea a doi tineri care fac dragoste intr-o masina. Iar intr-o seara, se inchide in baia de acasa si isi provoaca dureri vaginale cu o lama.

Intram deodata din lumea muzicii in lumea libidoului, de la Bach sarim la Freud, la complexele sexuale ale unei domnisoare batrane. Nu intamplator actiunea filmului se petrece la Viena, locul unde Freud şi-a intemeiat teoria sa, psihanaliza. Avand o viaţa personala reprimata de conduita rigida a meseriei sale, dar şi de tirania mamei, fapt inspirat chiar de relaţia lui Jelinek cu mama sa, profesoara evadeaza intr-o zona sadomasochista, cautand secrete placeri sadice, asa cum este si scena cand ii pune sticla pisata in buzunarul hainei unei eleve de-ale ei, Anna, care se va taia la mana, ratand un concert. Dar boala Erikai este incurabila, nevindecabila, cum se dovedeste atunci cand in viata ei intra Walter, un barbat tanar, frumos si talentat, care ii devine elev si se indragosteste pasional de ea. Felul cum se comporta profesoara cu elevul ei in intimitate este la fel de anormal, impunandu-i un raport umilitor, de despot erotic, el fiind ca un animal de folosit. In actul sexual, el trebuie să fie pasiv, iar ea activa. Asa se intampla cand fac sex oral in toaleta Conservatorului. Dar mai apoi, aceasta relatie culmineaza cu niste conditii pe care i le pune Erika pentru a se lasa iubita. Intr-o scrisoare ii dezvaluie care sunt aceste conditii, cat si viata ei intima de sadomasochista, cerandu-i sa o tortureze, luandu-l chiar la ea acasa si aratandu-i toate instrumentele torturii pe care le pregatise intr-o cutie. Ca in bestiarele evului mediu, trebuia s-o lege cu funii, cu lanturi, si s-o bata, s-o loveasca peste fata si corp. Cele citite il dezgusta pe Walter si pleaca speriat. El nu vrea sa intre in aces joc de „legaturi periculoase”. Dar ea il cauta la patinoar, unde el practica hokey-ul, si, intr-un vestiar, il agreseaza sexual din nou, terminand într-o baie de voma.

Voma este, de altfel, un laitmotiv al acestei parti a filmului. Totul devine oribil, morbid, aceste scene lubrice se petrec in liniste, in banda sonora nu mai auzim nici un zgomot, muzica a fost uitata, sunetele care ne invaluiau la inceput au disparut, acum nu mai avem decat un caz patologic, un fenomen gretos, la limita suportabilului. Si cum se termina povestea? Walter, tanarul barbat umilit, vine la Erika acasa intr-o seara si, dupa ce o izoleaza pe mama ei intr-o camera, începe sa o trateze pe femeia dorita ca in scrisoare, adica o bate crunt si o violeaza, in pofida vointei ei, care primeşte tot acest macel ca un sloi de gheata, nemiscata, total pasiva. A doua zi avea concert. Stia că el va veni. Asa ca isi pune un cutit in geanta, dar, la vederea lui Walter, are o reactie la fel de surprinzatoare, scoate cutitul si se raneste pe sine, parasind apoi cladirea unde urma să cante. Se va sinucide sau va continua viata dubla, de profesoara model, admirata pentru talentul ei, dar care in ascuns se masturbeaza?!

Uluitor este jocul Isabellei Huppert, traumatizant, hipnotic, obsesiv, un joc predominant facial, ca o masca de sfinx, care ascunde mistere de nedezlegat, precum chipul premiantei cu Nobel. Poate numai in filmele lui Bergman, Persona, Strigăte şi şoapte şi alte filme freudiene să mai găsim asemenea personaje. Dar nici acolo. Nici macar in filmul următor al bavarezului Michael Haneke, Le temps du loup (2003), tradus la noi Vremuri de restriste, un fel de drama apocaliptica, de Codex Regius, ce vrea adica sa creeze atmosfera de dinaintea sfarsitului lumii, in care Isabelle Hupert joaca rolul unei mame care se lupta, dupa ce i-a fost ucis sotul, să-si salveze cei doi copii de la dezastrul iminent, de la panica supravietuitorilor intr-un spatiu desertic, al cetii si cadavrelor. Dar filmul nu convinge, desi trebuie luat ca un experiment de imagine (Jürgen Jürges). Nici actrita nu are o partitura clara. Dimpotriva, in Pianista ea da viata unui personaj complex, face un rol impecabil, desi morbid, inuman, la limita ororii, rol accentuat si de relatia masturbatoare cu mama ei (Annie Girardot), cu care doarme în acelasi pat, ca in scena declansată, zice Erika, de faptul că i-a zărit mamei „parul sexului”. Desigur, toate aceste scene te deprima, cum l-au deprimat si pe tanarul Walter (Benoit Magimel), ranit in orgoliul sau. E un caz izolat, iti zici, cu speranta ca este asa, ca sadomasochistii nu sunt un fenomen social, desi nu intamplator avem si montarea de la „Odeon” cu Marchizul de Sade, iar domnisoare care imbatranesc pe la concerte sunt destule si pe la noi, dar nu se poate să nu te uimeasca stiinta cu care regizorul austriac si-a manuit povestea, cu care ne introduce in patologia sadomasochismului, proiectandu-ne in subconştient un personaj memorabil. Iata de ce asteptam plini de curiozitate sa vedem ultimul film al lui Haneke, The White Ribbon, considerat favorit la Oscar pentru cel mai bun film strain.

 

Autor: Grid Modorcea
Colosul care nu se mai prăbuşeşte
"Leviathan" a putut fi vazut la Les Films de Cannes à Bucarest 2014, ediția a 5-a
În competiţia de la Cannes a intrat şi filmul Leviathan al rusului Andrey Zvyagintsev, care anterior luase pentru Elena (2011) premiul special al juriului. Acum ne-a atras atenţia pentru că filmul lui, Leviathan, a obţinut la această ediţie a festivalului premiul pentru scenariu, iar titlul biblic chiar impune o considerare a celei mai importante componente... continuare
11/09/2014 00:04:11
Fargo (1996). Regia Joel Coen
Un story criminal povestit neconventional
Ma intereseaza foarte mult sa descoper motivele pentru care unele filme americane au fost incununate cu Oscar. Urmaresc premiile dupa regizori sau dupa marile staruri. Am scris despre multe filme care au obtinut premii ale Academiei Americane de Film de-a lungul anilor. Acum voi scrie despre un film ciudat, care nu pare a fi de Oscar si totusi la editia din 1997 a fost nominalizat la 7 premii Oscar!... continuare
06/01/2014 10:18:02
12 Years for Slave / 12 ani de sclavie (2013). Regia Seve McQueen
Sclavia ca permanenta istorica
Terifianta este povestea reala a lui Solomon Northup, care a constituit baza filmului 12 Years for Slave / 12 ani de sclavie (2013), incununat in acest an cu Best Picture si alte premii si nominalizari (9) ale Academiei Americane de Film. Oricum, Seve McQueen, care a produs si regizat acest film, este primul cineast de culoare care obtine un astfel de premiu suprem.In anii 1850, Solomon Northup, un... continuare
04/22/2014 22:49:37
Dallas Bayers Club (S.U.A., 2013). Regia Jean-Marc Vallée
Lupta cu o boala necrutatoare
Ron este un barbat matur, cam de 40 de ani, care e depistat deodata, cand ajunge la un spital in urma unui conflict, ca este infectat cu virusul HI, numit de englezi si AIDS, iar de francezi SIDA. Doctorul care ii comunica diagnosticul ii mai spune ca este o minune  ca mai traieste, ca boala sa este foarte avansata si nu-i mai da decat 30 de zile de trait. Lui Ron nu-i vine sa creada, fiindca... continuare
03/17/2014 10:48:11
Nymphomaniac Vol.2 sau Lars von Trier a luat-o razna
Damnarea nimfomanică a omului
Lars von Trier a luat-o razna. În volumul doi al filmului Nymphomaniac (2013), el pune existenţa umană sub semnul păcatului absolut. El împinge demonstraţia până la ultimele consecinţe, sfidând creaţia, coborând totul, toate virtuţile umane, la sex. Omul este definitiv condamnat. Mai rău decât i-a prezis Dumnezeu lui Cain.... continuare
02/27/2014 08:59:02
TITANIC 3D
Iubirea mai presus de moarte şi timp
Acum, în preajma premiilor Oscar, am revăzut Titanic (1997), unul dintre cele mai „oscariate” filme americane. Da, dar curiozitatea mea a fost să-l văd refăcut de James Cameron pe suport 3D. Un miracol. Cred că şi Shakespeare, dacă ar fi trăit azi şi ar fi fost cineast, ar fi semnat un asemenea film. S-a scris despre această capodoperă... continuare
02/26/2014 10:05:48
The Hot L Baltimore (1973), regia Peter Schneider laTeatrul National Craiova
Nava cu proşti sau Lecţia americanilor în Capitala teatrului românesc
Mă aflam la New York când am primit vestea că Mircea Cornişteanu, directorul general al Teatrului Naţional din Craiova, se află la vânătoare de regizori americani! Şi ceea ce a reuşit el, e în spiritul minunilor acestui teatru “de provincie”, care, mai ales prin Festivalul Shakespeare, a devenit Capitala teatrului românesc,... continuare
02/03/2014 10:49:13
Nimfomana / Nimphomaniac: Volume I (2013), un nou film de Lars von Treier
Nimfomania singurătăţii
Cine, iubitor de film fiind, nu aşteaptă cu emoţie şi extremă curiozitate un nou film de Lars von Treier, cineastul teribil al filmului danez şi mondial? Fiecare nouă producţie a sa este un alt pariu cu arta, cu limbajul, cu spiritul. Marele cineast danez ne-a obişnuit numai cu filme nonconformiste, superoriginale, cu abordări insolite ale celor mai... continuare
01/24/2014 14:52:03
Lupul de pe Wall Street / The Wolf of Wall Street (2013)
Prostituţie pe Wall Street
Este un entuziasm general în România în materie de audienţă privind ultimul film al lui Marin Scorsese The Wolf of Wall Street / Lupul de pe Wall Street (2013), care a depăşit în câteva zile numărul fatidic de o sută de mii de spectatori, dat fiind că românii nu merg nici la filmele americane, deşi au făcut revoluţia... continuare
01/17/2014 16:50:12
Cum Mircea Eliade poate salva filmul românesc
Sau Parabola lui Paşchievici
Nu o dată am scris că Noul Cinema românesc începe să însemne ceva în momentul când tinerii cineaşti abordează istoria şi marile cărţi. Filmul istoric şi ecranizările sunt un pariu adevărat, de aici începe să se vadă forţa unui regizor, a unei cinematografii. De aiciîncepe să se formeze... continuare
01/11/2014 14:49:42
Trimite unui prieten
Email prieten:
Nume:
Scurt mesaj:

Inchiriere cinematografe mobile.
Ecrane gonflabile - 9,15 m x 5 m, 7,45 m x 4,5 m

Inchiriere spatii in holul Cinematografului EuroCinema Dragasani, plasat ultracentral, avand toate facilitatile.Posibilitate intrare separata. Total 30 m2 (9 m2 + 9 m2 + 12 m2). Spatiile pot fi inchiriate si separat. 0722 587 929
Studentiada
0

regizori
© Copyright Videofil.ro Powered By Elastic Solutions