La cei 80 de ani ai sai, Clint Eastwood pare ca nu oboseste si nu renunta in a ne uimi. Ultima sa productie scoasa pe piata, "Invictus" este filmul tipic genului care l-a facut pe Eastwood un nume marcant in istoria cinematografiei, gen la care se intoarce.

              "Invictus" este un film care mie, personal, mi-a placut foarte tare. Mai mult decat un film, pentru mine a fost o experienta. Exact genul acela de experienta pe care o astept atunci cand intru intr-o sala de cinematograf. Timp de doua ore (si putin) am intrat intr-o poveste care m-a tinut in scaun fara sa-mi zboare mintea la altceva. Am uitat sa ma misc si uneori sa respir. Chiar daca nu este un film de actiune (acestea te tin cu rasuflarea taiata), povestea m-a cucerit atat de mult incat am trait alaturi de personaje, jucate impecabil de Morgan Freeman si Matt Damon.

              Filmul este bazat pe romanul "The human factor: Nelson Mandela and the game that changed the world" scris de John Carlin si urmareste modul in care presedintele de culoare nou ales si-a unit fortele cu Francois Pienaar (Matt Damon), capitanul echipei de rugby a Africii de Sud, cu scopul de a-i unifica pe locuitorii tarii sale.

              Morgan Freeman si-a dorit mult sa joace Nelson Rolihlahla Mandela, un nume care nu mai are nevoie de nici un fel de introducere. Se vehiculeaza chiar ca acest film a luat nastere tocmai din dorinta lui Morgan de a avea ocazia sa intre in pielea presedintelui african. Si reuseste intr-un mod impecabil. Nu ai cum sa nu-l iubesti acolo, pe marele ecran. Ti se lipeste de suflet ca si presedinte, om, actor, personaj, minte, filozofii de viata sau strategii de conducere.
              Desi adesea par de neinteles deciziile pe care le ia, inveti pas cu pas de la Mandela ce inseamna iertarea, politica asa cum ar trebui ea facuta, unitatea unui stat, diferentele de cultura si culoare, dar mai ales cum aceste diferente pot fi reduse la un singur suflu, cu un singur scop, oricat de neimportant ar parea acesta la prima vedere.
              De la Morgan Freeman ai doua lucruri importante de invatat in filmul acesta: ce inseamna sa fii actor adevarat si ce inseamna sa fii un conducator care scrie istorie.

              "Invictus" este un poem. Un poem scris de William Ernest Henley pe care Nelson Mandela (Madiba, pentru apropiati) il citea in inchisoare, acolo unde a fost tinut nemeritat timp de 27 de ani. Si unde a invatat ca se poate sa fii inchis pe nedrept, apoi sa iesi si sa-i ierti pe toti cei care te-au dus acolo.

              Asa cum spune si titlul cartii care a stat la baza filmului (The human factor: Nelson Mandela and the game that changed the world"), factorul uman are un cuvant foarte important de spus. Atat in unificarea Africii de Sud, cat si in povestea filmului. La un moment dat, una din garzile de corp ale presedintelui spune ca "daca pentru fostul conducator am invatat sa fiu invizibil, acesta a aflat ca-mi plac bomboanele de ciocolata si mi-a adus o punga dintr-o delegatie".
              Madiba este urmarit din toate unghiurile posibile: garzile de corp (albi si negri, care invata sa colaboreze pentru o cauza), servitoarea si familia care nu inteleg cum Nelson accepta sa traiasca alaturi de cei care i-au lasat fara casa, tata si sot pentru 27 de ani, poporul de culoare si cel alb, familii mixte, simpli cetateni. Este trecut prin ochii tuturor si este imposibil sa nu te regasesti macar intr-o categorie.

              Colaborarea dintre Clint Eastwood, Morgan Freeman si Matt Damon mi se pare una dintre cele mai bune idei din cinematografia americana a ultimilor ani.
              Un film ce trebuie vazut. Pentru o poveste reala, o lectie de istorie, un Clin Eastwood greu de egalat si mai ales un Morgan Freeman genial care intra atat de bine in pielea unui conducator-emblema incat nu mai intelegi unde se termina actorul si unde incepe personajul.