Dar trebuie sa marturisesc ca nu m-as fi apropiat mai mult de un astfel de film daca nu vizitam la New York American Museum of Natural History, daca nu revedeam chiar sectiunea dedicata Mexicului. De fapt, eram familiarizat cu istoria si arta mexicana traditionala de la Metropolitan Museum of Art, unde, la fel, arta Mexicului este foarte bine reprezentata. Universul din prima parte a filmului lui Jodorowsky, Genesis, este de-a dreptul arhaic, are o simbolistica apropiata de plastica azteca. Filmul nu poate fi povestit, ci doar explicat. Pentru iniţiaţi, el se apropie de maniera avangardista, de un Cainele andaluz, de pilda, fiind filmat cu mijloacele mutului, cu camera fixa si planuri generale, doar cu miscare în cadru. In fisa lui de pe Database am citit ca filmul este color, dar eu l-am vazut pe pelicula alb-negru, evident, o copie trasa cine stie cum si de unde de harnica noastra Arhiva Naţionala de Filme! Si cred ca imaginea alb-negru e foarte potrivita pentru acest film prin excelenta avangardist, surrealist. Mi-e greu sa mi-l imaginez color, desi, daca stau sa ma gandesc la arta azteca, am o imagine colorata, în special caramizie. Zeii azteci si reprezentarea miturilor aztece tin de o cruzime sui-generis. Si Jodorovsky accentueaza aceasta latura, poate şi datorita influentei lui Antonin Artaud, cu care a facut la Paris teatrul cruzimii, crima, moartea, fiind o practica pe fond comic. Moartea pentru zeii azteci, ca si pentru personajele din film, prototipuri mexicane, este sugubeată, vazuta ca o veselie. Desi traieste din crima in crima, de la uciderea unui colonel fondator, caruia ii ia metresa, renunţand la copilul pe care il purta cu sine pana atunci, şi pana la insoliţii profeti cu insuşiri magice si alchimice, El Topo il invoca mereu pe Dumnezeu, desigur, un Dumnezeu cum noi nu cunoastem, care ingaduie violenta morbida, masacrele, degradarea umana absoluta, totul fiind apocaliptic, mai ceva ca in Stalker, fiindca se adauga şi imaginea unei lumi subterane, o lume a cartitei. Ucis, ajuns in infern, El Topo renaste sub alta infatisare, sub alta masca, formand impreună cu pitica sa un fel de cuplu donquijotesc. Evident, se face referire si la Ku Klux Klan, la sectele religioase, una dintre ele, pe baza ochiului numit Deltamistic, instaurand domnia crimei, practicata de noii ocupanti ai desertului mexican. Lumea lui Hieronymus Bosch este trecuta prin Bunuel si Salvador Dali. Viziunea asupra istoriei insa se trage din Intoleranta lui Griffith. Vorbit în spaniola si subtitrat in engleza, cu o calitate a peliculei proasta, filmul este lung (peste doua ore) si greu de urmarit, datorita marii densitati a simbolurilor, care creeaza un fel de imagine haotica, un paienjenis in care suntem siguri că insusi regizorul s-a incurcat. Dovada acest aforism al sau: „If you are great, El Topo is a great picture. If you are limited, El Topo is limited”.