Dupa ultimele doua filme, Cocosul decapitat si Calatoria lui Gruber, ma intreb unde calatoreste regizorul Radu Gabrea, cel care pana atunci calatorea in lumea filmului, a artei, a experimentului, asa cum am aratat in articolele si cartile mele, unde l-am incununat pe acest regizor cu trofeul capodoperei, dupa cum i-am considerat filmul Un barbat ca Eva. Dar cu aceste ultime doua filme, desi sunt ecranizari, Gabrea calatoreste nu numai impotriva artei, dar si impotriva adevarului, impotriva poporului roman, caci ambele filme sunt antiromanesti, aruncand anatema antisemita, spalandu-se pe maini ca Pilat din Pont ca el nu a fost decat un slujitor al cartilor aflate la temelia filmelor. Dar oare un regizor, care e si producator pe deasupra, nu are nici o responsabilitate cand ecranizeaza ceva, cand isi auma punctul de vedere al unui scriitor sau altul? Si-apoi ce regizor pe lumea asta este fidel sursei literare? Toti o incalca, dau pe de laturi, conduc lucrurile spre ceea ce doresc ei de fapt. Orice s-ar spune, cele doua filme sunt rezultatul exclusiv al constiintei lui Radu Gabrea. El asa considera, in Cocosul decapitat, ca in Tara Fagarasului, cea mai plina de romanism zona a tarii, a existat o forma de holocaust, oricum, a existat antisemitism, antisemitism fara evrei!, caci in aceasta tara nu au locuit evrei, iar in Calatoria lui Gruber ca pogromul de la Iasi este blamul armatei romane. Armata romana si ofiterii ei mai ales sunt prezentati ca niste dobitoci. Un colonel ca Niculescu-Coca, interpretat de Claudiu Bleont, nu este departe de Catavencu. Si totul porneste de la o aprobare, o scrisorica, pe care intai nu vrea s-o semnee, apoi se lasa, dar numai la porunca unui ofiter neamt, ca la sfarsit sa-si ceara mii de scuze adrisantului, scriitorul italian Malaparte, care venise acolo, la Iasi, ca si corespondent al ziarului „Corriere della Sera”, dorind in acelasi timp sa se vindece de o boala alergica, fapt pentru care a insistat sa-l gaseasca pe un anume doctor Josef Gruber, specialist in alergologie, recomandat de un alt doctor de la Bucuresti. Asa descopera ca dr. Gruber se afla in groapa cu var, iar consultul i-l face fiul acestuia, tot doctor si pe care il chema tot Josef Gruber (Marcel Iures). E greu de inteles de ce se comporta asa ostasii romani, ca niste maimutoi, ca niste tablagii?! Adica ei joaca table dupa ce tocmai macelarisera comunitatea evreiasca din Iasi!? Ce logica e asta? Ce psihologie adanca de cineast! Dar dincolo de a discuta problema pogromului, noi discutam problema filmului, care il exclude pe Gabrea din randul cineastilor. Un asemenea amatorism nu cred ca se mai practica nici in anul intai de studentie la o facultate de film. Inca de la prima secventa, din tren, se simte falsul, lipiturile, catastrofala culoare a peliculei, virata spre rosu si atinsa de un neverosimil efect de solarizare, in pofida stradaniilor operatorului sa regleze culoarea, sa faca filmul posibil. Nu s-a putut. A fost o vizionare imposibila. Si cand asta? De Ziua Memoriei, cand in sala se aflau ambasadorii Italiei, Americii, presedintele Comunitatii Ebraice si zeci de invitati din corpul diplomatic al mai multor tari. A fost penibil. Poate cea mai penibila viozionare la care am asistat. Ca profesionist, am inchis ochii, ca sa spun asa, la imagine (desi ea e semanta de un cogea profesor, Dinu Tanase!) spre a urmari „calatoria” lui Gruber. Si ce am vazut, un fel de teatru filmat. Toate scenele sunt teatrale, filmate cu camera fixa, plan departat, totul ca la ultimul Cineclub. Intrega poveste se reduce la o cerere de aprobare a ziaristului Malaparte de a vedea locul, niste vagoane, unde ar putea fi Gruber. Si el intampina birocratia ostaseasca si ofitereasca a armatei romane, prezentate ca in schitele umoristice ale lui Braescu. Nu stiu daca Gabrea l-a citit pe acest faimos prozator roman, care exceleaza in schite militare, precum celebra Vine doamna si domnul general, care l-a inspirat si pe Alexa Visarion in filmul Inghititorul de sabii, dar el a facut ca romanul „Kaputt” al lui Curzio Malaparte sa sune cam braescian, desi comportamentul italianului este de gentleman german! Ce incurcatura de mate! Ce film absurd, chinuit, obosit profesional! Ceea ce vedem este deci calatoria lui Malaparte, care in realitate nici n-a fost la Iasi, fiindca nu poate fi vorba de nici o calatorie a lui Gruber, pentru ca el nu exista, nu-l vedem. Calatoria lui Gruber poate fi, in imaginatia noastra, un fel de calatorie in tovarasia lui Caron, o calatorie nevazuta, intr-un taram al mortii. Groapa cu cadavrele acoperite cu var este infernul, opera a armatei romane, a unor ofiteri-paparuda, niste dobitoci, precum seful de politie Stavarache (Razvan Vasilescu) sau col. Niculescu-Coca, un straniu supus al col. neamt Freitag (Udo Schenek), desi erau egali in grad si aliati! Nu o data am scris despre Holocaust, despre pogromul de la Iasi, un pretext al rusilor de a face zob acest oras, iar intr-un articol special am comentat conceptul de „holocaust asimetric” lansat de Tesu Solomovici, un ziarist evreu, care a aratat adevarul, ca armata romana, in frunte cu maresalul Antonescu, a salvat de la moarte sute de mii de evrei. O spune si Cioran. Pogrom, dar si salvare, mantuire. Acest lucru lipseste din ultimele doua filme ale lui Radu Gabrea, prea orientat doar spre executia unor comenzi, adica spre suma pe care o primeste pentru a realiza astfel de filme condamnabile. Oare spre ce directie calatoresti dumneata, dle Radu Grubea?